Cand vorbim de conversaţii decisive ne gândim direct la senatori, parlamentari, tratate capabile să schimbe lumea aşa cum o ştim.

 Joseph Grenny, Ron McMillan, Al Switzler, Stephen R. Covey, demonstrează că purtăm conversaţii decisive zi de zi, definite ca o situaţie când interesele sunt mari, opiniile diferă şi atmosfera emoţională este tensionată. De exemplu, colegul de cameră poartă încontinuu hainele celorlalţi, fără să ceară voie. Într-o zi iese pe uşă şi vă anunţă că azi s-a îmbrăcat de la voi. Are pantalonii lui George, bluza lui Mihai şi pantofii lui Dan. Ce mai rămâne să poarte de la tine, nici nu vrei să te gândeşti. Aşadar te enervezi şi ceea ce pare o întâmplare obişnuită, în cazul în care nu o gestionezi corect, poate degenera în conflict şi atmosfera din apartament să fie afectată permanent.

Vrei să fii promovat, iar şeful nu consideră că eşti pregătit. Iubitul petrece prea multe ore la birou şi îţi doreşti să petreacă mai mult timp cu tine. Soţia te-a văzut la o petrecere cu altcineva, dar tu ştii că nu s-a întâmplat nimic. Ce au în comun toate aceste situaţii? În primul rând există opinii diferite. În al doilea rând miza conversaţiilor e mare. Şi în al treilea rând tensiunile se acumulează. Promovarea îţi va afecta într-un grad foarte mare munca în companie de acum încolo, vei petrece din ce în ce mai puţin timp cu iubitul, dacă situaţia degenerează, iar relaţia cu soţia poate fi pentru totdeauna compromisă, în cazul în care comunicarea e defectuoasă.

Principala tehnică pe care o propun autorii este talentul dialogării, ceea ce înseamnă schimbul liber de semnificaţie între doi sau mai mulţi oameni. Cei care folosesc această tehnică adună toate informaţiile relevante pentru ei şi ceilalţi şi încurajează şi pe restul să îmbogăţească schimbul de mesaje. Aceştia sunt cei care se străduiesc să se asigure că toată lumea îşi aduce aportul în conversaţie, tocmai pentru ca decizia luată să nu fie în necunoştiinţă de cauză. Ca de exemplu în conceperea unui nou plan de marketing, unde angajaţii ar trebui încurajaţi să se implice.

Cartea oferă o serie de instrumente pentru cum să ne raportăm şi să ne pregătim pentru situaţiile neaştepate de genul celor enumerate. Importanţa abordării dialogului, dar şi faptul că trebuie încontinuu să ne concentrăm la ceea ce vrem să obţinem, sunt câteva din ideile pe care autorii le prezintă în „Conversaţii decisive”. Emoţiile negative, precum frica, ce pot duce conversaţia într-o zonă fie de tăcere, fie de violenţă verbală, trebuie surprinse din prima şi ţinute sub control.

Cu sfaturi ce se aplică în viaţa personală, dar şi în cea profesională, „Conversaţii decisive” e utilă pentru toţi cei care vor să înţeleagă mai bine oamenii, dar şi pe ei înşişi, devenind mai atenţi la dialogul cu ceilalţi şi îmbunătăţindu-şi abilităţile de a coordona sau conduce, prin controlul emoţional.