Somnul, relaxarea, destinderea, calmul, liniştea, plăcerea de a sta tolănit sunt „activităţi” pe care pisicile le ridică la rang de perfecţiune. Torsul este un soi de „omagiu” pe care felinele îl aduc statului degeaba.

Torsul este un instinct cu care se nasc pisicile şi prima dată îl exersează pentru a-şi exprima plăcerea suptului la sânul mamei. Apoi dezvoltă acest obicei pentru ca toată lumea să ştie că ele se simt bine. Şi torc atunci când lenevesc, sau când dorm, sau când sunt luate în braţe şi alintate, sau când sunt bolnave.

Se spune că torsul este un mecanism de autoapărare şi autovindecare prin care pisica se face bine, se calmează, îşi alină durerea. Şi nu doar atât, dar se pare că dacă noi înşine suntem agitaţi sau bolnavi, prezenţa unei pisici care toarce în preajma noastră ne ajută să ne simţim mai bine şi să ne relaxăm.

Motanul meu nu era un răsfăţat din fire şi nu-i plăcea să fie mângâiat sau luat în braţe, dar când i se făcea somn, sau avea el nevoie de alintare se aşeza din proprie iniţiativă în braţele mele şi începea să toarcă de mama focului. Plăcerile lui erau clare: să doarmă, să mănânce şi să vâneze muşte şi după fiecare activitate de acest gen torcea pentru ca toţi din casă să ştim că este de mulţumit de sine J

Se consideră că imaginea unei pisici relaxate şi sunetul torsului ei ne pot ajuta şi pe noi să ne destindem, să uităm pentru o clipă de toate problemele şi să fim şi noi, măcar puţin, nişte pisici care ştiu cu adevărat să se simtă bine.