Un studiu cross-curricular, numit poate putin cam pretentios astfel, se refera in esenta la structurarea informatiei pe baze comparatiste, scotandu-se in evidenta conexiunile dintre teme sau domenii diferite de studiu. Spre exemplu, invatarea scrierii corecte din punct de vedere gramatical se facea in mod traditional doar in cadrul orelor de limba romana, dar prin adoptarea unei programe de invatamant moderne regulile de ortografie pot fi insusite si pe durata altor cursuri intrucat este nevoie de stapanirea lor temeinica nu doar pentru bunul mers al orelor de limba romana.

Printr-un accent crescut pus pe aceasta dimensiune cross-curiculara in cadrul proceselor de predare-invatare si nu numai se urmareste de fapt cresterea gradului de constientizare si de implicare a elevilor pe durata orelor de curs precum si intelegerea interactiunilor multiple dintre diferite domenii de studiu. Nu este deloc ceva nou intrucat parintii sistemelor de educatie moderne s-au axat la timpul lor tot pe interactiunea dintre domeniile de studiu si beneficiile care pot decurge de aici pentru formarea adecvata a unui tanar. Cu timpul insa materiile de studiu au inceput sa isi ceara un grad de independenta mai mare ajungandu-se ca, in prezent, elevii sa nu mai poata vedea sub nici o forma conexiunile intrinseci dintre diferitele materii pe care le studiaza la scoala.

In special matematicile si alte stiinte exacte au mult de oferit din punct de vedere cross-curicular deoarece mare parte din aplicatiile lor sunt evidente in alte domenii de interes precum muzica, literatura, practicarea sportului sau orele de laborator. O prima piedica din acest punct de vedere ar putea fi reprezentata de aglomerarea programei pana la cote sufocante, dar lucrurile nu vor sta asa decat daca se urmeaza modelul haotic al invatamantului romanesc din zilele noastre, plin de experimente fara noima. In realitate studiile cross-curiculare sunt doar unul dintre pasii pe care ii vor avea de urmat cei care sunt insarcinati cu optimizarea sistemului de educatie. Pe langa acestea merita investit si in alte proiecte de cercetare si analiza care sa aiba o finalitate practica, respectiv structurarea completa a unui nou sistem educativ, eficient si elegant. Nou nu inseamna neaparat si futurist ci doar bine organizat si pus pe baze reale si nu experimente autohtone sau de import preluate de-a valma din cauza schimbarilor dese la nivel politic.

Educatorii cu experienta au simtit mereu pericolele la care sunt expusi tinerii prin acumularea haotica de informatie si au incercat sa compenseze programele de studiu ineficiente prin propriile lor eforturi, dar nu aceasta este calea de urmat pe viitor ci este nevoie de competenta si de investitii in munca de cercetare de durata care sa reuseasca apoi sa dea roadele binemeritate. Trebuie vazute exact care sunt relatiile structurale dintre materiile de studiu prezente in programa de invatamant, operate schimbari acolo unde este nevoie si eliminate complet acele infernale module de invatare care nu fac altceva decat sa prosteasca la cote alarmante deopotriva pe elevi cat si pe educatorii lor. Se spune de ani de zile ca invatamantul romanesc este gandit pentru a da si performanta insa unde se regaseste aceasta performanta si ce domenii de activitate au beneficiat de ea nu se prea vede nici in prezent si nici viitorul nu arata prea roz.

Studiile cross-curiculare sunt deci foarte utile pentru eficientizarea unui sistem de invatamant sau, de ce nu, a unei intregi ramuri economice, dar ele nu se vor face in primul rand de catre elevi sau educatorii lor, si asa complet debusolati de schimbarile frecvente din ultimii ani, ci se vor da spre analiza si unor persoane competente, bine platite si care nu sunt presate de timp sau de lipsa de bani. Astfel se poate beneficia din plin de avantajele finalizarii lor, altfel fiind vorba doar de un alt concept de lucru preluat de pe la altii si introdus acolo de mantuiala, ca sa nu ramanem doamne-fereste in urma Europei din acest punct de vedere.