De altfel, am încercat odata sa iubesc un om care ar fi fost în stare sa schimbe universul ca sa construim ceva împreuna si rezultatul a fost dramatic. Cu alte cuvinte, nu cred neaparat ca iubirea trebuie sa fie rezultatul direct al dragostei la prima vedere, însa mi-e greu sa cred ca ea poate sa apara din nimic.

Zilele trecute, am aflat cu uimire ca un prieten foarte bun a reluat o relatie la care renuntase cu mai bine de un an în urma. Am fost surprinsa pentru ca atunci, demult, când ne-a prezentat-o pe noua lui iubita, parea destul de încântat. Trebuie sa precizez ca este un tip introvertit care, cel putin în aparenta, nu este facut pentru povesti de iubire furtunoase. Dupa câteva luni însa, am aflat ca s-a despartit de femeia aceea care parea ca îl facuse sa intre în sfârsit în labirintul iubirii. El fusese cel ce a pus capat relatiei care abia se înfiripase pentru ca simtea ca nu i se face dor de ea atunci când nu sunt împreuna. Motivul mi s-a parut copilaresc, insuficient pentru a taia orice sansa pentru o poveste de iubire care abia se nascuse. Ea a suferit destul, din câte am înteles. El însa s-a resemnat rapid într-o alta poveste de iubire din care, dupa alte câteva luni, a iesit marcat. Tot el a fost cel care a renuntat si de aceasta data, însa fortat de împrejurari care nu îi erau deloc favorabile.

Recent, la aniversarea unor prieteni ne-am reîntâlnit, iar el era împreuna cu femeia aceea de demult, de care nu i se facea dor suficient de mult ca sa poata sa o iubeasca. Nu l-am întrebat nimic, însa l-am simtit cumva agitat în preajma noastra, a mea si a iubitului meu, care stiam foarte bine motivele pentru care o parasise si nu întelegeam cum de erau din nou împreuna. Nu stiu daca privirea mea întrebatoare l-a facut sa simta nevoia de a se explica, însa târziu, spre finalul petrecerii, s-a apropiat de mine si mi-a spus: „Uite cum era sa ratez eu o iubire asa minunata. Nu-i asa ca as fi fost cel mai mare idiot?” Nu am stiut ce sa îi raspund, pentru ca, desi i-am fost confidenta de nenumarate ori, acum ma simteam neputincioasa în fata unui fapt care ma depasea. Nu întelegeam cum acum ar putea sa iubeasca o femeie pe care o parasise cu un an în urma pentru ca nu simtea nimic pentru ea. Ceva ma facea sa cred ca aceasta reluare oarecum fortata a unei relatii pe care nu si-o dorise atunci este un fel de surogat al unei iubiri reale – o relatie provizorie în care îsi îneaca alte suferinte sau nepasarea care îl caracterizeaza uneori. Si asta m-a revoltat cumplit. Sau poate ca relatia ratata care i-a urmat l-a facut sa deschida larg ochii si sa vada ca iubirea este ceva mult mai profund, care trebuie cautat dincolo de aparente... Cine stie... Oricum, se pare ca de data aceasta îi este dor de ea de fiecare data când se despart pâna a doua zi. Cel putin asa mi-a marturisit la finalul petrecerii, dupa ce a trebuit sa o duca acasa pentru ca a doua zi urma sa plece într-o calatorie de doua saptamâni.