A fost o perioada în viata mea când orice decizie pe care o luam însemna, de fapt, un nou compromis, o noua dovada a faptului ca nu am încredere în mine. Ai mei au avut întotdeauna un cuvânt de spus în tot ceea ce am facut pâna la un moment dat si asta nu pentru ca m-au fortat vreodata sa fac ceva anume, ci pentru ca întotdeauna eu am fost cea care a acceptat totul mult prea usor, fara prea multe comentarii.

Astazi, cînd ma vad pusa adesea în fata faptului de a nu putea lua singura o decizie importanta, îmi amintesc de trecut. Trecutul acela în care preferam sa hotarasca altii pentru mine, desi simteam în adâncul fiintei mele ca nu e firesc asa. În fond, încredere, compromis, dorinta de a face ceea ce nu îti este permis, totul tine de manipularea celorlalti si a propriei fiinte. Singura arma împotriva manipularii de orice fel este, cred, încrederea în sine si propriul instinct. Teoretic, noi însine suntem singurele fiinte care stiu cu adevarat ce este mai bine. Cel putin asa mi s-a spus tot timpul – “Tu stii cel mai bine ce trebuie sa faci.” Cum sa stiu, când tot timpul a fost mereu cineva în spatele meu care mi-a aratat directia, buna sau rea...?

Zilele acestea un prieten bun îmi spunea ca trebuie sa stii întâi ce vrei si asta e cel mai greu. Apoi deciziile vin de la sine. Nimic nou, de altfel. Cred ca, de fapt, problema mea fata de ceilalti (si când spun “ceilalti” ma refer la oamenii din viata mea care conteaza sau au contat cândva cu adevarat) este ca nu stiu sa spun “Nu” sau “Da”, de teama ca asta ar putea cumva sa îmi schimbe destinul. Si atunci prefer sa nu spun nici “Da”, nici “Nu” si sa astept. Evident, e cea mai proasta solutie pentru mine pentru ca, prin asta, de fapt, continui sa ma las manipulata de instinctul celorlalti.

Exista, în orice act de manipulare, dincolo de suprafata inconfortabila, ceva mult mai adânc. Nevoia de a te simti puternic, dintr-un complex bine ascuns – pentru cel care manipuleaza; nevoia de a nu-ti asuma nimic, ramânând mereu într-o copilarie perpetua – pentru cel care se lasa voluntar manipulat. Uneori sunt de o parte a baricadei, alteori de cealalta. Nu ma hotarasc înca daca sa am sau nu încredere în propriul instinct. Ma las, de fapt, manipulata de mine însami într-o forma suprema de lipsa de responsabilitate a propriilor acte.

foto © Northfoto