Desi initial a fost curtata de catre Edward VII, viitorul rege al Angliei, pe atunci doar print de Wales, Pauline Elisabeth Ottilie Luise de Wied se casatoreste pana la urma cu printul Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig de Hohenzollern-Sigmaringen pe care il cunoaste inca din 1861, dar cu care se va marita abia in 1869 la Neuwied. Regina Elisabeta este cunoscuta si prin activitatea ei culturala si literara deosebita, ea semnandu-si de multe ori creatiile cu pseudonimul Carmen Sylva. Gandea cu usurinta in franceza, germana, engleza si romana, iar impreuna cu domnisoara ei de companie, Mite Kremnitz, a colaborat la scrierea mai multor opere literare.

Nu a avut deloc noroc in casnicie cu copiii, ea avand o singura fiica, Maria, care insa moare la varsta de doar 3 ani, de atunci incolo nemaireusind sa aiba alti descendenti. Poate si din acest motiv ea a fost o fiinta mai degraba excentrica, cu vederi republicane, culmea, pentru guvernarea Romaniei, exprimandu-si foarte clar opiniile in aceasta privinta, si patronand afaceri sentimentale de la Curtea Regala care nu dadeau deloc bine pentru imaginea nou-infiintatei monarhii din Romania. Astfel, l-a incurajat discret pe chiar printul Ferdinand sa se indragosteasca de Elena Vacarescu cu care totusi nu avea dreptul sa se casatoreasca din cauza reglementarilor constitutionale de atunci.

Razboiul turco-romano-rus din 1877-1878 a aratat printre altele o noua fata a reginei Elisabeta, ea devotandu-se intr-ajutorarii ranitilor si altor activitati caritabile. Acum fondeaza ordinul Elizabeta prin care vor fi recompensate serviciile deosebite aduse celor aflati in nevoie. Mai tarziu se va ocupa si de proiecte educationale pentru tinerele din Romania precum si de infiintarea de societati diverse cu scop caritabil. In plan cultural Elisabeta a Romaniei a dat dovada de o orientare renascentista, ea fiind interesata deopotriva de muzica si arta interpretativa, literatura, dar si pictura.

Intrucat in literatura s-a regasit mai bine decat oriunde altundeva aici putem aminti cateva dintre proiectele sale memorabile precum adaptarea unor legende populare la nivelul timpului, un volum de proza premiat de Academia Franceza, "Les Pensees d'une reine" (Paris, 1882), lucrarea cu caracter religios "Cuvinte Sufletesci" si multe traduceri valoroase care mai apoi au fost preluate si raspandite in multe alte spatii culturale.

Si, ramanand tot la planul literar, iata si o uimitoare descriere a reginei Elisabeta semnata de Pierre Loti, portretistul numarul unu al momentului, citat intr-o carte pe care trebuie sa o aiba orice roman in biblioteca sa, CARMEN SYLVA - UIMITOAREA REGINA ELISABETA A ROMÂNIEI, aparuta la Editura Humanitas, in 2007, intr-o editie revazuta:

"Regina este inalta si bine facuta. Ochii ii sunt albastri si putin nesiguri; cauta indeaproape privirile celorlalti, spre a le ghici mai repede gandurile. Cand stii cat de mult au plans acesti ochi, azuriul lor intens si stralucirea emotioneaza asemeni unui gand eroic. Sprancenele fin arcuite au o extraordinara mobilitate; gura armonioasa este obisnuita sa zambeasca, lasand sa se zareasca o dantura foarte alba si frumoasa; parul castaniu, bogat, se dovedeste adesea mai putin disciplinat; mainile ii sunt frumoase, iar pasul, nerabdator, e frumos cabrat; intreaga-i fiinta e mai degraba draguta decat frumoasa - si chiar mai degraba, gratioasa decat draguta. Sub aceasta stralucire de inteligenta, de bunatate, de sinceritate cu care-si intampina musafirii, spre a-i face sa se simta mai bine si a-i indemna sa vorbeasca mai repede, exista umbra unei modestii profunde, o mirare ingenua cand raspunde apelativului 'Maiestate', o uitare parca a rangului, ceea ce scoate in evidenta si mai tare sclipirea ce stie sa si-o stapaneasca, invaluindu-i pe cei pe care-i intampina."