Pe tot parcursul iernii am observat pe alocuri persoane care purtau cu mândrie niste cizmulite de cauciuc. Ce-i drept, erau foarte colorate, cu floricele, cu picatele, cu patratele, dar totusi de cauciuc. Ma gândeam ca nu mai are sens sa scriu despre ele daca tot s-a terminat sezonul, dar am aflat ca exista si pantofi si sandale de cauciuc, la fel de colorate, cu toc, sau fara toc, cu baretele, cu floricele, dar tot de cauciuc.

Înteleg acum un lucru. Multe lucruri pe care le faceam când eram adolescenta si care mi se pareau absolut normale o socau pe mama mea. Acum sunt la rândul meu socata de undele inventii ale modei. Dar totusi… cauciuc? O sa ma aleg cu vreo paranoia sau vreo psihoza din cauza asta J

Sa revenim. Încerc sa ma detasez de notiunea cauciuc si sa ma refer doar la modele. Din punctul meu de vedere, aceste încaltari sunt senzationale pentru copii. Sunt vesele, colorate, în modele haioase, nu intra apa în ele, sunt usor de curatat si banuiesc ca se rup mai greu decât alte materiale.

Dar pentru adulti? Trebuie sa mai meditez. Cu ce le poti asocia? Cu haine de vara vaporoase si colorate, în special cu motive florale. Probabil. Dar nu-ti transpira piciorul? Nu te jeneaza baretele de la sandale de exemplu? Sunt oare comode?

Eu credeam ca pentru ca un pantof sa fie elegant si de calitate trebuie ca acesta sa fie din piele. Dar, se pare ca ierarhia materialelor suporta o reorganizare si ca toata moda se va ghida dupa noua ordine. Sau probabil ca, mai nou, primeaza forma, trendul si nu materialul. Dar totusi… cauciuc?

În materie de cizme de cauciuc, de exemplu, îmi amintesc de momentul, foarte mediatizat, de altfel, când o anumita doamna ministru a mediului a aparut în mijlocul unei zone afectate de inundatii cu o pereche de cizme de cauciuc foarte trendy, galben aprins. Ce s-a mai glumit pe tema asta! Ei bine acum, daca stau bine sa ma gândesc, se pare ca doamna respectiva a fost de fapt un trend setter.