Ziua a inceput plictisindu-ma la nebunie, insa mi-am pus un film, "The Proposal", care m-a facut sa rad cu pofta si am hotarat sa profit de ziua frumoasa si sa imi vizitez o prietena. Am stat vreo doua, trei ore vorbind din toate cate putin, ce ne-am dori, ce vrem, ce nu avem, ce este posibil sa obtinem, orele au trecut repede si cu zambetul pe buze am plecat acasa.

Nici nu ajung bine, primesc alt telefon pentru o iesire in oras, normal ca m-am schimbat repede si am profitat din nou de galagie, de soare si de multa vorba si rasete. Seara din nou ajunsa acasa, franta de aceasta data, eram hotarata doar sa mananc ceva si deja visam o cada plina cu spuma si o ora pierduta in apa calda. Insa nici bine nu m-am consolat cu acest gand ca telefonul imi suna din nou.

O alta prietena ma roaga cu insistenta sa iesim, dupa vocea ei mi-am dat seama ca e ceva in neregula si ca e foarte trista si desi am refuzat la inceput, la a doua ei cerere parca si mai dureroasa decat prima am cedat. M-am schimbat cat am putut de repede, am luat un taxi si in doar cateva minute m-am intalnit cu ea. Ne-am hotarat sa stam la o terasa unde din prima mi-a spus ca nici prin gand nu ii trece sa serveasca suc sau orice altceva ce nu contine alcool. Am zambit si m-am alaturat revoltei ei.

Dupa cateva cuvinte de introducere a rabufnit, ca nu intelege cum e posibil sa fie intr-o relatie de 6 luni aproape si sa se intalneasca cu el numai cand el doreste, sa faca lucruri numai cand el vrea, ea sa il intrebe in fata ce simte pentru ea si el sa evite raspunsurile. Sa il intrebe daca vrea sa puna punct relatiei sau sa continue si el tot sa nu raspunda ... iar acum nici macar nu are bunul simt sa ii raspunda la telefon. Prima data a presupus ca nu are timp, poate are vreo problema, poate e suparat etc. insa dupa un timp l-a sunat de pe un alt numar si el a raspuns. Concluzia: el nu raspundea decat atunci cand il suna ea ceea ce nu a facut decat sa ii smulga inima din piept si sa se simta calcata in picioare.

A stiut de la inceput ca nu va merge, relatia a si inceput cam greu, dar a vrut sa lupte pentru ea si acum ea este cea care sufera si nu i se parea corect. Desi m-a intampinat zambind, acum o expresie de tristete i se asternuse pe toate fata si nu am putut decat auzi ...."nu mai vreau sa fiu singura!".

M-am incarcat cu un pic de rabdare pentru a o asculta pana la final, normal ca au urmat o serie de replici de genul..este un porc, magar (toata gradina zoologica), dupa care m-am uitat la ea si i-am zis cat am putut de serios ca poate nu raspunde la telefon pentru simplul motiv ca nu o mai vrea. Desi a sunat dur, acesta era adevarul, adevar pe care noi fetele cu greu il putem accepta si de fiecare data ni se pare foarte putin multumitor si insuficient pentru a ne consola suferinta.

Motivul ... in astfel de momente nici nu mai conteaza, ca nu se indragostise de ea, ca iubea o alta fata, erau doar niste banalitati. Suferinta din ochii ei insa era o realitate, s-a uitat la mine si mi-a zambit, era de acord cu mine doar ca nu stia cum sa treaca peste asta. I-am zis sa planga, lasa-ti timp sa suferi si cand simti ca nu mai ai lacrimi, renunta la el, nu il mai cauta, incearca sa iesi mai des in oras, da-ti noi intalniri, cauta pe acel cineva care cu adevarat va lupta pentru tine si te va merita.

Ne am despartit zambind, totusi in drumul meu spre casa, m-am gandit de ce baietii nu pot pune punct unei relatii fata in fata, de ce in cele mai multe cazuri incep sa te evite, sa nu iti mai raspunda la telefon, ce le este asa greu sa aiba o discutie cu tine si sa iti spuna oricat ar durea, ca nu te mai iubeste sau ca nu se poate indragosti de tine sau ca vrea cu totul altceva. Chiar daca doare macar tu primesti un raspuns, ai parte de o incheiere a unei parti din viata ta, pui punct si mergi mai departe, insa cand esti lasata in aer si, mai mult, dusa cu presul nu este decat un comportament copilaresc din partea lor, un comportament cu consecinte dureroase pentru tine.