Oricât de constructive ar fi criticile, nu cred ca exista cineva care sa le accepte cu zâmbetul pe buze, mai ales atunci când ele vin din partea celor dragi. Si totusi, se spune ca persoanele care tin la tine sunt cele mai îndreptatite sa îti faca observatii asupra unor lucruri negative, tocmai pentru ca o fac cu sufletul deschis, fara intentii ascunse.

Cum ar trebui, prin urmare, sa reactionezi atunci când, într-o seara superba de toamna nu vrei cu niciun pret sa renunti la filmul pe care ti-ai propus sa îl vezi cu iubitul tau, desi stii ca la aceeasi ora se transmite un meci decisiv pentru echipa lui favorita, iar el îti spune direct: „Esti egoista, la fel ai facut si la ultimul meci pe care l-am ratat tot din cauza ta...”? Eu am reactionat ca un milion de alte femei: am trântit telecomanda si m-am ascuns sub patura fara sa mai spun nimic pentru ca oricum seara era ratata, din punctul meu de vedere. Timp de 45 de minute m-am tot gândit cum ar fi trebuit sa reactionez, pentru ca stiam foarte bine ca avea dreptate... În cele din urma am descoperit ca pentru a accepta orice critica, patru pasi sunt esentiali:

Sa constientizezi ca nimeni nu e perfect – Oricine poate gresi, iar din greseli se pot învata multe lucruri. Prin urmare, important este sa depasesti momentul în care critica îti lezeaza orgoliul.

Sa meditezi asupra situatiei – În locul unei reactii negative materializate în gesturi impulsive, cum ar fi aruncarea telecomenzii, este mai întelept sa te gândesti de ce ti s-a facut un repros. Poate ca scopul era tocmai acela de a te face sa îti dai seama ca ceva este în neregula cu comportamentul tau si poate ca, prin critica respectiva, persoana care ti-a facut reprosul nu dorea decât sa te ajute sa te îndrepti.

Sa îti pastrezi calmul – Nervii nu ajuta la nimic atunci când esti criticat. Indiferent daca este fondata sau nu, critica trebuie luata ca atare. Fie ca îti asumi greseala, fie ca îi demonstrezi celuilalt ca nu are dreptate, atitudinea trebuie sa fie degajata.

Sa cauti o solutie – A ramâne pasiv în fata unei critici este la fel de periculos ca si a reactiona prea impulsiv. Postura de victima este si ea inutila. Este esential sa te concertezi asupra problemei în sine si sa vezi cum poate fi solutionata.

La pauza, am coborât pe furis dupa popcorn. Când am urcat, începuse deja repriza a doua. M-am asezat cuminte lânga iubitul meu si m-am chinuit sa prind ceva din „farmecul” partidei. Nu am simtit mare lucru, însa mi-am învatat lectia de acceptare a criticilor.