Vara e un anotimp al iubirii. Cine n-a trait, macar în adolescenta, o iubire de-o vara, o poveste minunata, pastrata cu grija în suflet, pentru zile amare de iarna târzie? Cine n-a simtit fiorii aceia pe care lipsa de griji a unei vacante toride îi combina ingenios cu dorinta de a te lasa coplesit de iubire? Nu, nu e vorba neaparat de dorinta de aventura, ci de nevoia aceea ascunsa de a te lasa purtat de val pe care fiecare fiinta o simte sub o forma sau alta, dar careia prea putini au curajul sa îi dea aripi.

Cu putine exceptii, iubirile mele trecute s-au nascut vara si asta ma face sa ma întreb daca nu cumva eu, fiinta hibernala prin excelenta, trebuia, de fapt, sa ma nasc în alt anotimp. Recent, am aflat ca explicatiile mele fanteziste au totusi o justificare „stiintifica”. Se pare ca, în general, noi, oamenii, avem o predispozitie sa ne îndragostim vara. Si asta din mai multe motive...

În sfârsit, avem timp sa iubim...

Seductia si iubirea nu suporta constrângerile cotidianului. Pentru a iubi avem nevoie de timp. Avem nevoie de timp pentru noi însine, în care sa învatam arta de a seduce. Pentru a iubi avem nevoie de spatii adecvate. Romantismul nu se naste doar în suflet, ci si în afara lui. Cum altfel am explica frumusetea unui apus sau a unui rasarit de soare pe mare?

Relaxarea favorizeaza iubirea...

S-ar putea sa sune cam rigid, dar adevarul este ca vara e un anotimp al instinctualitatii. Ne redescoperim cu uimire propriile trupuri si ne lasam învaluiti de senzualitate. Reactiile hormonale nu sunt deloc de neglijat pentru ca exista o întreaga chimie a corpului uman careia ne supunem uneori involuntar. Un sarut, un zâmbet, o simpla atingere pot straluci mai intens sub razele soarelui de vara.

Nevoia sufletului de poveste...

De cele mai multe ori, iubirile de vacanta se transforma în iubiri de-o vara. Sfârsitul verii înseamna sfârsitul povestii si, implicit, revenirea la realitate. Ramâne, undeva într-un sertar al sufletului, o amintire vaga transformata în zâmbet fugar atunci când auzim o melodie sau simtim un parfum. Ne întoarcem la programul ultra-încarcat, la stresul cotidian, la tot ceea ce am lasat deoparte pentru câteva saptamâni. Uneori revenirea la realitate e dificila, alteori reconfortanta, pentru ca povestea se prelungeste în prezent... altfel.