Cea mai frecventa întrebare care le este adresata copiilor în orice situatie este „Ce vrei sa te faci când vei fi mare?” si cei mici încep sa enumere care mai de care fie meserii banoase, fie profesii care lor li se par interesante, fie chiar au anumite preocupari pe care viseaza sa le valorifice la maturitate.

Când eram mica îmi doream sa fiu profesoara, apoi psiholog, apoi traducator, apoi scriitor. Dupa terminarea facultatii mi-am gasit de lucru la un call center si am ajuns manager de proiecte si, desi ceea ce fac nu prea are legatura cu ceea ce-mi propuneam când eram mica, a început sa-mi placa. O perioada a fost bine, dar la un moment dat am simtit ca pot face mai mult si am început sa caut noi orizonturi de dezvoltare. Am început sa scriu aici la revista si îmi place si ma bucur ca lumea îmi citeste articolele si sper ca prin ele sa fiu de folos asa cum as fi facut-o daca as fi devenit psiholog. Oricum nu am de gând sa ma opresc aici si astept sa mai adun experienta de viata si de scris pentru ca la un moment dat sa scriu si cartea mult visata.

Este important sa visezi frumos si sa faci tot posibilul sa-ti transformi acel vis în realitate. Este nevoie de munca multa, de nopti nedormite, de zile agitate, dar când vezi ca munca ta da roade la un moment dat, toata oboseala dispare ca prin farmec si mândria din ochii parintilor, iubitului, prietenilor recompenseaza tot efortul.
Mi-ar placea sa aflu ce pasiuni, interese, idealuri aveti voi si ce strategie aplicati pentru a le pune în practica. Este important sa ai un scop în viata si sa-ti cladesti întreaga existenta în acea directie. Tu ce parere ai?