A fost o data ca niciodata un dovleac portocaliu, rotunjor si domol care crestea linistit in gradina lui. Ziua se bucura de caldura soarelui si de prezenta oamenilor care il ingrijeau, iar noaptea de independenta, linistea si singuratatea de care avea parte. Noapte de noapte, atunci cand nimeni nu mai ramanea in jur, ochii ii luceau in intuneric ca doua felinare, sub lumina blanda a lunii.

Zilele si noptile treceau astfel linistite, si dovleacul crestea, mandru de el, pana in cand a sosit data de 31 octombrie, Noaptea de Halloween.

In aceasta magica noapte, a spiritelor dezlantuite, o vrajitoare grabita spre intrunire a scapat putina pulbere magica de stele, ce rapid s-a raspandit peste gradina. Dovleacul era si el acolo, si si-a ridicat uimit tulpina pentru a vedea mai bine ce se intampla... Se simtea cumva ciudat, si o naluca lua forma din el...

Intai au aparut mustatile ce au inceput sa fremete curioase in adierea vantului din miezul noptii.

Apoi urechile, si la sfarsit ochii de migdala au stralucit poruncitori in jur. Pisica portocalie a pus prima labuta imblanita pe pamant, si a decis ca tot ce vedea in jur este al ei si doar al ei.

De atunci, in fiecare noapte de Halloween, dovlecii fac ochii mari si stralucitori, luminind noaptea, in speranta ca vor mai atrage o vrajitoare care va scapa putina pulbere magica de stele peste ei.

Poveste preluata de pe cuteblog.ro