Exista în viata fiecarei fiinte oameni a caror imagine nu poate fi stearsa cu niciun pret din suflet, pentru simplul fapt ca la un moment dat, în trecut, au reprezentat ceva... acel ceva greu de definit, dar care a schimbat într-un fel sau altul cursul vietii. Sunt oameni pe care nu îi putem numi prieteni, pentru ca prietenia înseamna prezent, oameni pe care nu îi putem numi, de fapt, în niciun fel...

Un astfel de om am cunoscut cu mult timp în urma, într-un moment în care destinul începuse sa îmi joace feste. Îi datorez, indirect, prezentul pe care îl traiesc astazi departe de tot ceea ce a fost cândva. Ne lasam din când în când câte un offline pe messenger, în amintirea vremurilor de odinioara, ca sa nu uitam ca destinele ni s-au intersectat cândva pe aceasta planeta. De obicei eu sunt cea care îi reaminteste periodic, cam de doua ori pe an, ca trecutul ramâne îngropat undeva în noi. Nu stiu de ce simt nevoia sa o fac. E o nostalgie care ma învaluie uneori placut, alteori dureros, de fiecare data altfel. Îl simt la fel în fiecare cuvânt pe care mi-l lasa scris in ferestre virtuale pe un monitor rece. Zilele trecute i-am lasat din nou câteva rânduri, dupa aproape un an de tacere. Mi-a raspuns firesc, ca si cum nu mai vorbisem de doua zile. Întâmplator, s-a nimerit sa fim simultan online si asta a fost de ajuns ca sa începem o discutie interminabila despre tot si despre nimic, ca în vremurile bune, în care stapâneam amândoi arta de a-l contrazice pe celalalt de dragul conversatiei. L-am simtit altfel de data asta. Ultima data ma uimise, spunându-mi ca, în sfârsit, s-a casatorit. Acum, m-a uimit din nou, spunându-mi cu nonsalanta ca are o amanta.

Am simtit ca explodez la aflarea vestii. El, moralitatea întruchipata, care ma facuse în trecut sa trec prin chinurile groaznice ale deciziilor radicale, doar pentru ca vroia sa fie corect din punct de vedere moral, el, care era în stare sa mearga pâna la capatul lumii în numele iubirii, el, omul fata de care m-am simtit atât de vinovata pentru ca i-am tulburat inutil viata... El, prin urmare, îsi însala sotia. Faptul în sine poate ca nu e iesit din comun. Chiar el mi-a spus-o... „Fii serioasa, suntem in 2009, sunt mii de barbati care au o amanta, ce e asa mare lucru?” Îl stiam dispus sa încerce totul, însa linistea cu care mi-a facut marturisirile astea neobisnuite m-a pus pe gânduri. De fapt, i-am si spus ca ma revolta si ca nu îl mai recunosc. Nu stiu daca a zâmbit sau nu, la celalalt capat de lume, în fata unui monitor, însa a încercat sa ma convinga ca totul este cât se poate de firesc. În viziunea lui, a avea o amanta este un mod de a mentine un mariaj. „E pentru diversificare, stii...” Da, stiam sau cel putin, încercam sa înteleg ce e în mintea lui. Disperarii mele de a nu mai recunoaste în el pe omul pe care l-am iubit cândva, într-un fel ciudat, ce-i drept, i-a raspuns cu o liniste bizara, încercând sa ma convinga, sau, poate, sa se convinga pe sine, ca oamenii se schimba. Sustinea cu ardoare ca el s-a schimbat mult, ca „s-a adaptat” secolului în care traim. Ce idee... ca si cum am trai într-un secol al adulterului, al lipsei de scrupule si al negarii sentimentelor. Sau, poate ca, de fapt, asa si este, cine stie...

Curios sau, de fapt, just în teoria pe care o dezvolta, este ca nici pe el nu l-ar deranja daca sotia lui ar avea un amant. N-am mai stiut cum sa reactionez, dar pentru câteva clipe m-a cuprins o ciuda îngrozitoare pe omul acesta pe care îl pastrez în suflet si îl asociez mereu cu destinul. N-am ajuns la un consens în ceea ce priveste modul lui nou de a percepe iubirea pentru ca dupa doua ore de conversatie agitata pe messenger, a trebuit sa plec în oras, cu treburi. I-am urat vacanta placuta, alaturi de amanta (încercare de ironie). Cuvintele lui m-au urmarit întreaga zi. La fel si revolta care de data asta nu e neaparat cauzata de faptul ca el e barbat si eu femeie, ci de felul brusc în care un om pe care credeam ca îl cunosc s-a transformat, se pare, iremediabil. E un fel de revolta împotriva evolutiei modului de a privi iubirea si a faptului ca un suflet pur, de înger, s-a lasat prins de ea. Sau, poate ca asa a fost, de fapt, tot timpul...

foto © Northfoto