De fiecare dată, în noaptea dintre ani, mintea mi se umple de planuri, de idei îndrăzneţe, de iluzii, de visuri care mai de care mai irealizabile. La fiecare început de an am senzaţia că o mână magică şterge cu un burete uriaş tot ce a fost rău, tot ce a fost trist, greşit, stupid în anul ce tocmai a trecut, lăsând în urmă un spaţiu nou, imaculat pe care să ne putem începe noile construcţii efemere, care de multe ori rămân neterminate, sau se dărâmă, sau nu arată tocmai aşa cum ni le imaginam.

Anul ăsta vreau să mă distrez, să petrec mai mult timp cu cei dragi, să fac o excursie la Paris, să mă mut în casă nouă, să fac un copil, să îmi cumpăr o maşină frumoasă, să câştig la vreun concurs o sumă mare de bani pe care să îi donez celor nevoiaşi, pentru că eu voi fi oricum suficient de bogată şi nu voi mai avea nevoie de nimic.

Când închizi ochii şi te laşi în voia imaginaţiei totul pare realizabil şi chiar fără eforturi prea mari. Dar cum ar fi oare ca fiecare dintre noi să aibă tot ce îşi doreşte doar pocnind din degete? Nu se poate, dar dacă vrei cu adevărat ceva şi îţi pui în funcţiune toate resursele de timp, inteligenţă, muncă susţinută, ambiţie, creativitate, poţi face absolut orice.