Se spune că fetele au o slăbiciune pentru tatăl lor şi mulţi bărbaţi, care urmează să devină părinţi, îşi doresc să aibă fetiţe tocmai pentru ca ei să fie părinţii preferaţi. Cu toate acestea nu există pe nicăieri expresii consacrate, care să includă cuvântul „tată”. Nu există „dragoste de tată” sau „instinct patern” sau „mă duc la tata”. Nu mă miră, căci psihologia ne spune clar că femeile sunt mai ataşate de familie, mai iubitoare, mai capabile de sacrificiu şi pe lângă toate astea mai şi comunică telepatic cu copiii lor.

Cu toate acestea, există în lume taţi care îşi iubesc copiii mai presus de orice, care nu ştiu ce să mai facă pentru bunăstarea familiei, care preferă să stea ei nemâncaţi numai să le ofere odraslelor tot ce este mai bun. Felul în care sunt priviţi taţii de către copiii lor este determinat de atitudinea mamei faţă de ei în cadrul familiei: dacă mama îl respectă şi îi cere mereu părerea la fel va face şi copilul, dacă mama se teme, teroarea va fi transmisă şi la moştenitori, dacă mama îl conduce şi îl ia ca pe un accesoriu, la fel va face şi fiul sau fiica, etc.

Eu l-am descoperit pe tata destul de târziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Când eram mică aveam impresia că este rece şi dur, că are pretenţii prea mari pe care nu le voi putea satisface niciodată oricât de multe note bune aş lua. Îmi era greu să vorbesc cu el şi îmi era frică să îi cer ceva ca nu cumva să îl supăr, să îl enervez. Azi descopăr că nu mi-ar fi refuzat niciodată nimic. Că şi lui îi era la fel de greu să comunice cu mine, că emoţiile lui erau similare cu ale mele, că teama de a nu genera conflict era aceeaşi şi la el.

Acum vorbim ore întregi despre orice, căci eu sunt mare şi înţeleg orice, că nu trebuie să-şi caute cuvintele, că nu trebuie să aibă grijă la ce şi cum spune. Şi pentru mine este la fel, acum sunt mare şi el este parca doar un pic mai mare decât mine, un prieten pe care mă pot baza, un sprijin de nădejde, persoana pe care o sun dacă am nevoie de o explicaţie când nu înţeleg ceva din ce aud la ştiri, etc. Tata este exemplul clar pentru teoria care spune că există persoane care sunt părinţi mai buni pentru copiii mici şi părinţi mai buni pentru copiii mari. Tatăl meu este părintele ideal pentru copiii mari şi probabil va fi bunicul ideal pentru nepoţii mici J Îi mulţumesc pentru tot ce face pentru noi, este un exemplu de ambiţie şi tinereţe pentru mine şi sunt tare mândră de el. Tu cum te înţelegi cu tatăl tău?