Dupa cum bine stii se poarta foarte mult tricotajele, dar mai exista oare persoane care tricoteaza? Când eram eu mica era îndeletnicirea de baza a bunicilor care se reuneau toate si dezbateau cele mai arzatoare probleme ale scarii de bloc, ale localitatii sau chiar ale tarii în timp ce mâinile li se miscau în ritm alert împletind care mai de care: jachete, caciulite, fulare, manusi, etc.

Ulterior au aparut masinile de tricotat si „afacerea” bunicilor s-a stins încet încet, ramânând eventual doar la stadiul de hobby. Ma întreb daca aceasta pasiune mai exista în zilele noastre, daca mai sunt persoane care sa stie si sa le si placa sa tricoteze.

Sunt foarte scumpe si foarte apreciate acele produse însotite de calificativul „lucrate manual”. Acest lucru este valabil probabil si pentru obiectele vestimentare, dar mai stie cineva sa le lucreze?

Îmi amintesc din copilarie cum eram fascinata de miscarea andrelelor, care, pe baza unor reguli clare, scoteau la iveala minunatii de împletituri. Am învatat si eu dar numai tehnica nu am preluat si pasiunea. Mi-ar placea însa sa-mi pot confectiona haine la moda fara a da pe ele o jumatate din salariu. Numai ca pentru asa ceva este nevoie de talent, de timp, de rabdare, de îndemânare.

Vad prin filme cum femeile se înscriu la tot felul de cursuri în care învata sa faca ele cu mâinile lor diferite lucruri: cursuri de gatit, de tricotat, de pictat, etc. Exista în alte tari o preocupare sustinuta pentru petrecerea timpului liber, ba mai mult pentru valorificarea lui, pentru autodezvoltare si îmbogatire a „bagajului” personal. Ma întreb daca la noi astfel de cursuri ar avea succes. Cam multe întrebari în acest articol asa ca astept parerile voastre pentru a-mi formula în minte niste raspunsuri adecvate, pentru a identifica interesele românilor din ziua de astazi. Multumesc.