Spre deosebire de alte sisteme religioase, ceva mai tolerante cu practicile astrologice, iudeo-crestinismul nu s-a aratat niciodata prea deschis fata de astrologie, Biblia condamnand in mod direct atat credinta in astri cat si vrajitoria sau alte forme de exercitare a magiei.

Pentru astrologii profesionisti, care sunt in acelasi timp si crestini practicanti, nu este deci o sarcina usoara sa impace planul religios cu cel profesional, existand unele demersuri mai vechi in sensul unei apropieri dintre astrologie si crestinism, dar toate lovindu-se constant de refuzul preotilor de a face orice compromis in aceasta directie.

Diverse studii stiintifice sau pseudo-stiintifice din trecut au incercat sa evidentieze o legatura stransa intre astrologia vechiului Babilon si sistemul religios iudaic, propunand-se astfel mai multe interpretari posibile, dar Biserica Crestina nu a gasit de cuviinta sa retina aceste dovezi, preferandu-se drumul sigur si lipsit de confuzii al traditiei apostolice.

Astrologii insa nu s-au dat batuti, ei promovandu-si arta in continuare si reusind in prezent sa castige increderea multor oameni, unii dintre acestia ei insisi crestini practicanti, dar si interesati de studiul astrelor sau diferite alte forme de divinatie. Asemenea persoane asista fara retineri la serviciul religios, isi fac datoria de crestini, dar nu vor sa renunte la pasiunea lor pentru astrologie chiar si atunci cand preotii le cer expres acest lucru.

Acest conflict deschis dintre astrologie, ca arta divinatorie, si crestinism, ca religie cu mare influenta in intreaga lume, nu face deloc bine planului spiritual al umanitatii, fiind de preferat intotdeauna dialogul constructiv si nicidecum condamnarea fara drept de apel a astrologiei ca arta respinsa de catre insusi Dumnezeu.

Se cunoaste bine faptul ca astrologia ca disciplina de varf in Evul Mediu a generat mai apoi multe ramuri ale stiintei moderne, iar a nega acest fapt nu inseamna altceva decat a nega inclusiv stiinta zilelor noastre, la care Biserica Crestina apeleaza totusi fara nici o retinere, binecuvantand chiar multe dintre inventiile recente ale umanitatii.

Unii preoti mai temeinic scoliti inteleg foarte bine rolul pozitiv al astrologiei in istoria omului si chiar in evolutia Bisericii, iar ei condamna nu atat astrologia ca arta cat ignoranta periculoasa si confuzia care se poate disimula sub valul astrologiei si care, mai apoi, pot face mult rau adeptilor acestei arte. Similar insa stau lucrurile si in crestinism, unde preoti mai ignoranti de asemenea se dedau la practici suspecte, care fac mai mult rau decat bine credinciosilor.

Ceea ce poate lipseste si in prezent in astrologie si ar fi bine sa se structureze in cel mai scurt timp posibil este un corp bine inchegat de legi si norme de functionare care sa fie aplicate si respectate de catre toti astrologii profesionisti. Biserica ar fi apoi probabil mai binevoitoare daca din haosul in care se zbate astrologia in prezent ar iesi candva o structura ceva mai organizata, care sa ofere mai multa incredere deopotriva in arta in sine cat si in practicantii sai.

Un dialog va putea fi apoi cu siguranta purtat, dar este imperios necesar ca astrologia sa poata fi reprezentata la varf de catre un corp de experti care sa fie toti capabili sa discute problemele de fond ale astrologiei in relatia cu crestinismul si traditiile sale milenare.

Intrucat astrologia este studiata in prezent inclusiv in cadrul unor programe universitare foarte serioase nu ar fi deloc dificil sa se identifice si personalitatile care sa poata vorbi in numele acestei arte pentru a se aduce in sfarsit putina lumina si in sufletele acelor persoane care se simt poate vinovati de faptul ca "se inchina atat lui Dumnezeu cat si lui Mamona".

Galileo Galilei, Leonardo da Vinci sau Isaac Newton cu totii au fost profund interesati de astrologie, ei fiind in egala masura si savanti de frunte ai vremurilor lor, dar si devotati crestinismului in felul lor aparte. Astazi nimeni din partea Bisericii crestine nu mai indrazneste sa le ponegreasca bunul lor renume, ba dimpotriva prelatii sunt onorati atunci cand pot aduce un omagiu acestor mari oameni ai trecutului.

Este deci evident faptul ca preotii si Biserica in sine nu condamna atat astrologia in sine cat unele practici neortodoxe de prezicere a viitorului care se bazeaza mai putin pe cunostinte bine insusite si mai mult pe ignoranta, manipulare si chiar un anume tip de satanizare a spiritului in scopul obtinerii unor profituri banesti. Exista, din pacate, si astfel de "astrologi", se stie foarte bine, care profita cu nerusinare de slabiciunea unor creduli si dau un renume foarte rau unei arte unde s-au investit totusi de-a lungul timpului eforturi uriase precum si pasiune si foarte mult devotament.

O intalnire fructuoasa intre crestinism si astrologie se poate intampla in orice moment, dar conteaza foarte mult calitatea oamenilor implicati intr-un asemenea proces precum si argumentele, de preferat bine documentate, care se pot pune pe masa. Nu exista in realitate prea multe divergente la nivel teoretic intre religie si astrologie, dar in ce priveste aspectele practice este foarte adevarat faptul ca atat unii astrologi cat si destul de multi preoti isi bat pur si simplu joc de profesiunea lor fie din simpla ignoranta, fie din pur dispret fata de oamenii de buna credinta care le mai bat uneori pe la usa.

Cei mai mari dusmani atat ai Bisericii crestine cat si ai astrologiei vor ramane mereu chiar cei chemati sa apere adevarurile eterne ale celor doua mari domenii ale cunoasterii, respectiv preotii si astrologii care isi fac treaba fara tragere de inima si cu mare sila. Dintre dansii cu siguranta se va trage atat stirpea anticristului cat si toate celelalte bestii care au chinuit si vor mai chinui inca o bucata de vreme umanitatea prin tot ce are aceasta mai bun de oferit. Intr-un final ei isi vor lua locul alaturi de cornutul diavol, parintele lor "spiritual", dar pana atunci este bine sa ne pastram cu totii capul pe umeri si sa nu ne temem sa ii expunem ca sarlatani de fiecare data cand ni se ofera sansa de a face acest lucru.