O poveste aparent lipsita de importanta din folclorul vechilor greci, mitul lui Arachne este astazi de maxima importanta pentru revelarea raporturilor eterne dintre zei si oameni, astfel fiind invitati cu totii sa contemplam lumea nevazuta si sa ne ajustam propriile aspiratii si in raport cu ceea ce nu putem percepe, dar totusi exista intr-o stare latenta oriunde in jurul nostru.

Arachne, asa cum ne spune mitul, a fost o fecioara a lumii antice daruita cu talentul de a tese mai bine decat oricine pe fata pamantului, iar priceperea sa desavarsita intr-ale tesutului nu a intarziat sa ajunga si la cunostinta zeilor. Ispitita sa spuna de la cine a invatat acest mestesug, Arachne nu a stiut ce sa raspunda, iar atunci cand i s-a spus ca, poate, Atena i-ar fi oferit acest dar in mod nestiut ea a negat dispretuitor spunand ca, dimpotriva, chiar si Atena ar putea invata cate ceva de la dansa.

Provocata astfel, Atena nu a intarziat sa apara la usa fecioarei Arachne unde a solicitat tinerea unui concurs din care sa reiasa care din ele este cea mai buna tesatoare. Pierzatoarea insa ar fi urmat sa nu mai aiba voie sa se atinga de uneltele pentru tesut pentru tot restul vietii sale, insusi Zeus urmand sa judece cine va fi castigatoarea acestui concurs.

Cele doua tesatoare s-au intrecut astfel, iar la final zeita a reusit sa produca o tesatura cereasca mult mai apreciata atat de Zeus cat si de catre oameni decat iscusita tesatura facuta cu mare arta de catre Arachne. Plangand, Arachne era trista pentru ca nu mai avea voie sa teasa pentru tot restul vietii sale, dar Atena s-a indurat de dansa si a transformat-o intr-un paianjen pentru a putea tese in continuare, dar fara a se atinge de nici o scula de tesut.

Morala povestii este ca, pentru noi oamenii, a fost dintotdeauna esential sa putem sa ne fructificam la maximum abilitatile speciale cu care am fost daruiti la nastere, dar ca, oricat de priceputi am ajunge la un moment dat in mestesugul nostru, atunci cand avem de-a face cu zeii trebuie sa fim modesti si precauti deoarece, asa cum a demonstrat fara putinta de tagada chiar Atena, si zeii desfasoara activitati cu finalitate practica, dar la niste standarde net superioare celor ale omului.

Comparand multe dintre formele naturale din jurul nostru cu lucrurile iesite din mana omului, uneori avem motive sa ne mandrim peste masura cu priceperea noastra in toate, dar trebuie sa nu uitam intr-un final sa recunoastem si faptul ca suntem pe ansamblu inferiori creatiei atat ca realizari cat si ca fiinte limitate de propria noastra viziune asupra vietii.

De aceea, pentru a nu pierde ramasagul cu zeii, asa cum i s-a intamplat altadata lui Arachne, ar fi potrivit sa dovedim mai mult respect fata de lumea de deasupra noastra si fata de intreaga fire, atat fiind suficient pentru a ni se permite sa facem tot ce dorim, ingraditi insa de limitele bunului-simt, dar si incurajati catre absolut de spiritul nostru aflat vesnic in cautarea perfectiunii.

foto Northfoto