O problema complexa si foarte sensibila pentru timpurile noastre moderne este si problema avortului, existand la ora actuala doua categorii de persoane care militeaza cu tarie fie impotriva, fie in favoarea avortului. Acestia pun in discutie nu atat problema de fond cat mai degraba diferite aspecte de ordin moral, religios, medical sau legal, care toate servesc pentru a slabi pozitia taberei adverse si mai putin pentru a oferi solutii viabile de rezolvare a acestei spinoase probleme.

In realitate, pana in prezent problema avortului nu a fost cu adevarat dezbatuta deoarece nimeni nu a afirmat inca sus si tare ca este dispus sa isi asume macar o parte din uriasa responsabilitate pe care o presupune rezolvarea unei asemenea probleme de maxima importanta pentru sanatatea si evolutia intregii societati umane.

Biserica, se stie, condamna cu putere avortul, dar nu face nimic pentru a elimina aceasta problema desi are la dispozitie nenumarate locatii unde se pot intretine si consilia chiar si zeci de mii de femei aflate in aceasta situatie, iar Statul a renuntat de mult la asemenea visuri, oferind in prezent doar conditii legale si medicale in care sa se poata duce la bun sfarsit procedura in sine fara riscuri pentru sanatatea femeilor.

In ce priveste societatea civila, exista mai multe initiative in prezent care sustin viata si nu avortul, dar acest lucru se intampla de relativ scurta vreme, in trecut existand organizatii civile mai puternice care militau pentru dreptul femeii la avort si nu pentru viata pruncilor nenascuti. Societatea civila deci are prea putine de spus din acest punct de vedere, initiativele sale avand mai degraba efectul unei sabii cu doua taisuri si proband ineficienta la modul cel mai tern posibil.

Ca argumente in favoarea vietii, se sustine in principiu ca avortul este genocid curat, si inca asistat de lege, ca civilizatia moderna si valorile sale de tip liberal nu pot incuraja avortul interzicand in acelasi timp pedeapsa cu moartea, ca avortul repetat poate cauza probleme grave de sanatate pentru femeile in aceasta situatie sau ca, in sfarsit, nu este corect sa utilizezi banii publici pentru a sponsoriza avortul, multi dintre contribuabili nefiind de acord cu aceasta destinatie a taxelor platite de dansii.

In contrapartida, militantii pentru dreptul femeilor la avort sustin ca fatul avortat nu este de fapt o forma de viata si deci nu se comite o crima, ca este dreptul exclusiv al mamei de a hotari daca doreste sau nu sa pastreze copilul, ca avortul ca procedura medicala este sigur si nu pune in primejdie sanatatea femeilor sau ca platitorii de taxe ofera astfel o sansa buna pentru femeile sarace de a renunta la copil fara a-si pune in primejdie viata sau fara a imprumuta bani pe care nu ii vor mai putea plati usor inapoi.

Argumente pro sau contra avortului precum cele amintite mai sus sunt de obicei vehiculate de reprezentanti ai societatii civile, iar in tot acest timp Statul si Biserica, adica institutiile de la care se asteapta nu doar propuneri decente, dar si solutii viabile stau bine mersi si asista cu mare nepasare la o discutie deja veche de decenii, lipsita complet de miez si care probabil se va perpetua pentru sute de ani de acum incolo.

Nimeni nu propune, de exemplu, sa se faca o analiza serioasa care sa dezvaluie in sfarsit catre publicul larg de ce avorteaza majoritatea femeilor, iar daca s-ar face asa ceva atunci nimeni altcineva decat Biserica ar iesi drept principal responsabil pentru cresterea exponentiala a numarului de avorturi, prin promovarea unei morale strambe si simpliste, care in loc sa cinsteasca public o mama care isi creste pruncul cum poate, cu sau fara un tata alaturi, o condamna la rusine si judecata morala venita prin gurita sfanta a asa-numitilor crestini de zile mari, care nu uita sa arate ei comunitatii, cu exemple, cam ce ajungi daca "te culci prin glugi".
 
De asemenea, nimeni nu a tras inca la raspundere vreun prim-ministru sau vreun membru al cabinetului inclusiv pentru aceasta problema, a avorturilor, desi acelasi prim-ministru alaturi de ministrii sai au promis ca vor oferi conditii civilizate de trai pentru toti cetatenii tarii pe care o reprezentau dansii. In asemenea conditii de relativa bunastare, de ce sa mai faca femeile avort, daca nici saracia si nici violul sau alte considerente nu le-ar mai opri de la a naste copilul. Poate tot ar face-o pentru ca e dreptul lor si pentru ca asa sunt ele invatate, sa isi exercite drepturile, dar oricum ar fi mai putine cele care sa faca un avort si mai multe cele care sa nasca in sfarsit copiii fara nici o teama.

Si, nu in ultimul rand, nimeni nu pune mai pregnant si problema incapacitatii unor femei de a lua cu buna stiinta o decizie corecta din acest punct de vedere, in conditiile unui stres crescut in perioada de dinaintea savarsirii procedurii medicale. Rusinea, frica, educatia religioasa amestecata, perspectivele de viitor si alte considerente se plimba toate prin mintea unei femei poate singura si poate neavand cu cine sa discute la modul serios problema sa, iar decizia finala este cu siguranta influentata negativ de tot acest haos din capul sau.

A face sau a nu face un avort in 2010 nu este o solutie pe care orice femeie sa o poata adopta in urma unei deliberari calme si rationale, consiliata eventual de profesionisti cu experienta in asemenea probleme, ci a face un avort in zilele noastre este o decizie de multe ori pripita, luata la mare graba si fara a mai discuta cu nimeni despre asta, femeia dorind sa incheie foarte repede cu toate si sa isi poata vedea tihnita de viata in continuare.

In esenta deci, a face un avort astazi este intru totul similar cu a-ti scoate o masea de minte mai rebela, adica avortul a ajuns in timp record o procedura medicala de rutina, ceea ce demonstreaza dincolo de tagada esecul rusinos al Bisericii, al militantilor pro-viata sau a tuturor celor care inca mai cred ca ar avea ceva de spus din acest punct de vedere. Femeile nu par sa ii bage deloc in seama pe acestia, medicii isi vad si ei linistiti de treaba, iar platitorii de taxe inghit galusca ca, cine stie, poate ajung si ei in aceeasi situatie.

Este o batalie castigata fara drept de apel, dar nu de pruncii avortati si nici de femeile care au ales sa ii arunce la tomberon ci de insusi Satan, printul gunoaielor, incantat de-a dreptul de somnul vesnic al reprezentantilor sai pe pamant, Biserica crestina si Statul liberal.

foto Northfoto