Una dintre "anomaliile" Bisericii Crestine de pretuntindeni este interdictia traditional fundamentata prin care femeilor li se interzice dreptul de a sluji in fata altarului ca preot consacrat. Unele voci afirma ca, odata cu revolutia spirituala si culturala din ultimii ani, o asemenea decizie nu isi mai gaseste justificarea pe cand conservatorii si autoritatile religioase isi mentin cu tarie pozitia bazandu-se pe aceleasi argumente teologice vehiculate de sute de ani inca de la infiintarea bisericii primare.

In anumite biserici de factura protestanta este adevarat ca s-a depasit aceasta bariera existand in prezent femei pastor care isi desfasoara activitatea de ani buni de zile. Ba chiar si in cadrul Bisericii Catolice s-a produs foarte recent, in 2008, un mic cutremur cand 3 femei din S.U.A. au fost propuse pentru hirotonisire in dioceza din Boston bineinteles fara aprobarea Papei care a amenintat chiar cu excomunicarea daca se continua demersurile in aceasta privinta. In chiar sanul catolicismului exista deci un curent favorabil acceptarii femeilor-preot, dar opozitia este inca foarte puternica pentru a se putea opera vreo schimbare in acest sens.

In vremuri de mult apuse, la popoarele vechi, preotii femei nu erau nicidecum o raritate existand preotese in templele din intreaga lume antica care slujeau zeilor acelor timpuri si erau respectate de catre comunitate fara nici o rezerva. In iudaism si crestinism insa doar barbatilor le este permis accesul la taina preotiei principalul argument fiind faptul ca aceasta sarcina a fost rezervata doar barbatilor, care la fel ca si Hristos, sunt chemati sa faca un sacrificiu personal pentru intreaga turma pe care o slujesc. Unei femei nu i se poate insa cere asa ceva pentru ca ea, ca viitoare mama si stapana a casei, are deja prea multe indatoriri vitale care sunt la fel de importante ca si activitatea desfasurata de un preot, dar la un nivel mai restrans.

Din punct de vedere traditional, atat catolicii cat si ortodocsii se bazeaza pe faptul ca apostolii alesi de catre Hristos au fost toti barbati, iar preotii unsi de catre apostoli au fost la randul lor barbati, neexistand in intreaga istorie a bisericii vreun caz in care o femeie sa fi fost consacrata ca preot de catre un slujitor mai vechi al altarului. De aceea nici nu va fi facilitat pe viitor accesul femeilor la aceasta pozitie intrucat nu exista baze scripturistice sau de alta natura care sa justifice o astfel de schimbare majora a traditiei bisericesti.

Din pacate argumentele nu sunt intotdeauna prezentate clar si bine fundamentat si din aceasta cauza s-a si creat un puternic curent in favoarea consacrarii femeilor ca preoti mai ales de cand s-a subliniat si faptul ca preotii barbati nu prea se "sacrifica" in mod deosebit pentru binele comunitatii. Acest fapt este mai pregnant la ortodocsi unde preotilor li se permite si casatoria, fapt care poate declansa un curs al evenimentelor care sa intoarca preotul de la slujirea dezinteresata a lui Dumnezeu catre o impartire a eforturilor sale zilnice intre propria familie si viata spirituala a comunitatii pe care o pastoresc.

Este demn deci de subliniat din nou faptul ca femeilor nu li se interzice practic slujirea impreuna cu Hristos ci a fost consfintita varianta preotilor barbati deoarece acestia pot renunta ceva mai usor la aspecte ale vietii de zi cu zi care nu ar trebui sub nici o forma sa fie oprite pentru femei. Ar fi chiar un mare pacat si o contradictie a chiar esentei crestinismului, prin excelenta o religie a vietii si frumosului si nu a suferintei, sa ceri unei femei sa se puna pe aceeasi cruce cu Iisus Hristos.

Barbatii, prin natura lor violenta si aspra, au multe trasaturi de personalitate care trebuie si pot fi imblanzite, iar slujirea la altar, calugaria, serviciul militar sau indeplinirea unor sarcini de lucru riguros si fara greseala, in cazul laicilor, pot ajuta mult din acest punct de vedere. Preotul este deci Hristosul care accepta chiar si suferinta pentru binele comun in timp ce femeia va fi pastratoarea adevarului si cea care primeste sub ocrotire pe fratii si continuatorii drumului inceput de catre Fiul lui Dumnezeu.

Viitorul ne va arata de la sine daca si femeile vor putea fi acceptate fara rezerve alaturi de ceilalti slujitori ai altarului sau daca lucrurile vor ramane la fel cum sunt de mii de ani, dar cu un plus de implicare eficienta a actualilor oameni ai lui Dumnezeu in treburile spirituale. Acestia ar trebui sa isi aduca aminte ca simpla construire de locasuri de cult nu inseamna nici pe departe un prim pas inspre o inviere spirituala si ca daca Hristos ar decide sa le faca o vizita se pot trezi mai degraba cu cutremure si incendii pe cap si mai putin cu binecuvantari asa cum se si intampla de la Revolutie incoace prin anumite locuri proaspat ctitorite unde icoanele plang, au loc vindecari miraculoase si credinciosii sunt chiar exorcizati de diavoli culesi probabil tot de prin bisericile patriei.