Uneori mai vezi cate o femeie draguta si singura care nu reuseste nici dupa ani buni de zile sa isi gaseasca un partener si prefera sa lase lucrurile asa decat sa provoace cumva mana destinului. Este o imagine trista si de neinteles si cred ca acestor domnisoare ar trebui sa le fie putin rusine pentru ca isi permit sa se risipeasca asa aiurea, fara a iubi sau a oferi putina dragoste.

Din ceea ce stiu eu despre aceste fiinte reiese ca in forul lor interior se simt totusi mizerabil si ca desi ajung la un punct de compromis, cand accepta ca totusi nu e asa rau nici singura, tot is doresc un partener si tot fantazeaza mai mult sau mai putin constient la diferite intalniri romantice, uneori chiar cu vedete de cinema sau alti barbati sexi ai momentului.

Daca, la o petrecere sau ocazional la birou, incerci sa le faci putina curte femeilor necasatorite, acestea de obicei te resping, dar te si invita sa continui flirtul, asta si in functie de gradul in care te plac sau te iau in considerare ca potential partener. Mai intotdeauna insa nu iese mare branza pentru ca problema e in capul lor si nu undeva in afara. Ele pur si simplu au renuntat candva la a mai accepta ideea ca se pot casatori sau recasatori ori ca exista pe undeva pe acolo si un barbat special destinat lor si nimanui altcuiva.

Nu sunt un expert in a da sfaturi, dar parca ar lipsi petitoarele in zilele noastre sau macar alte persoane mai serioase care sa poata intermedia afacerile din lumea matrimoniala la nivel de profesionist. Site-urile de profil sau agentiile astea mai noi ar fi si nu prea utile pentru ca ei nu au in vedere relatia sentimentala in sine si bunul ei mers ci profitul imediat. Parca tot altfel ar fi daca ai apela la o babuta simpatica, totodata bun psiholog al personalitatii feminine, care sa te ajute discret sa explorezi piata si sa vezi cam ce barbatel sau domnisoara e in cautarea unui partener si cam ce ai avea de facut pentru a-l cunoaste si eventual a incerca o relatie stabila cu acesta.

Din punctul meu de vedere, eu insumi intr-o pauza prelungita in ce priveste viata de cuplu, sa stiu ca exista femei singure, prea mandre ca sa recunoasca ca se plictisesc sau ca si-ar dori altceva, si sa nu am cumva sansa sa le cunosc si poate sa imi gasesc si eu aleasa este destul de frustrant si se cam simte si aici nevoia unei interventii fie ea si de natura divina ca altfel nu vad cum s-ar putea rezolva aceasta problema penibila a societatii noastre imbatranite si lipsite de viata.

E drept ca unele femei mai au incercari din acestea de iesire dintr-o stare de lucruri stagnanta si brusc le observi cum isi schimba destul de radical aspectul exterior, comportamentul verbal si iti adreseaza tot felul de semnale pozitive ramanand ca tu, barbatul, sa preiei chestiunea si sa conduci usor lucrurile catre un final fericit. Insa e de ajuns putina vulgaritate sau o lipsa grosolana de control ca sa le intorci pe aceste fiinte pline de speranta la aceeasi goliciune sufleteasca care le definea atat de profund anterior.

Nu e deloc usor sa cunosti pe cineva si asta dupa vreo dezamagire sentimentala care lasa urme greu de sters, dar pana la urma daca iti doresti si putina dragoste in viata ta trebuie sa te lupti pentru asta ca altfel te trezesti pe la 50 de ani tot singur si tot visand la bazaconii cu anunturile matrimoniale de o parte si telefonul de cealalta, ca de, macar asa poate mai simti si tu ceva viu pulsandu-ti prin vine.