Dupa luni în care a dominat topurile de carte de peste Ocean, „Evaghelia dupa Iuda” (Editura Egmont) apare si în librariile din România. Papirusul pe care a fost scrisa constituie una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din ultimul secol. Dupa 1 600 de ani în care despre acest text practic disparuse, papirusul începe, în anii ’70, o adevarata odisee. Gasit într-o grota din Egipt, el este ulterior tranzactionat, sustras si apoi lasat sa putrezeasca în seifuri bancare. De-abia în 2001 este restaurat si apoi publicat. Iar aparitia cartii a stîrnit un adevarat cutremur pe piata editoriala si în comunitatile crestinilor din întreaga lume. Evanghelia proclama ca tradarea lui Iuda a fost actul de suprema devotiune fata de Iisus.
Textul este perceput de catre multi dintre credinciosii de azi drept o amenintare la adresa crestinismului. Nimic mai fals. El doar „împrumuta” personaje ale istoriei biblice, pe care le foloseste pentru a construi un cu totul alt univers religios, unul de esenta gnostica. În primele secole crestine, atunci cînd nici macar canonul sacru al Noului Testament nu era definitivat, „Evanghelia dupa Iuda” era considerata de Biserica drept un real pericol, care putea sa-i sminteasca pe cei care nu stiau suficiente despre viata si jertfa lui Iisus. Si asta pentru ca textul prelua personajele cunoscute crestinului de rînd, fabricîndu-le o cu totul alta istorie si, prin urmare, o alta identitate. Pentru gnostici, Dumnezeul Vechiului Testament este o divinitate de rang inferior, iar creatia, lumea, masura nepriceperii sale. Miza lor era simpla: sa ajunga la adevarata cunoastere si sa scape din acest univers corupt. Prin orice mijloace. De aceea, „eroii” curentului gnostic care a produs aceasta Evanghelie sunt cei care au încalcat ordinea morala de aici: Cain, locuitorii din Sodoma si Gomora. Lor li se adauga Iuda, cel care, vînzîndu-l si trimitîndu-l la moarte pe Iisus, îl ajuta, de fapt, sa evadeze din propriul trup.
Aceasta scriere, chiar si cu numeroasele ei portiuni de text care nu au mai putut fi recuperate, tocmai asta reda cu neasemuita forta: misterul si vocatia polemica ale celor care, cu multe sute de ani în urma, îsi defineau propria învatatura religioasa reinterpretînd, parodiind si contestînd învataturile centrale ale crestinismului. Rîzînd si glumind, un alt Iisus îl initiaza pe un alt Iuda în tainele lumii de aici si ale celei de apoi, spunându-i: „Ridica-ti ochii si priveste spre nor si spre lumina din el si spre stelele care îl înconjoara. Steaua care arata drumul este steaua ta”. A citi „Evanghelia dupa Iuda” ca relatare alternativa a istoriei biblice constituie o eroare; ea apartine unei comunitati religioase care nu are aproape nimic în comun cu crestinismul traditional. Cititi-o însa pentru importanta ei colosala si pentru disputele pe care le-a provocat acum, dar si în primele sute de ani ale erei pe care care noi o numim „dupa Hristos”.

Radu Lilea
radu_lilea@ziar.7plus.ro