o experienta dureroasa :: Forum egirl.ro - Vorbeste cu prietenele tale despre moda, frumusete, dragoste, astrologie, turism si divertisment

georgiana91

Bebelus

Lipseste de pe forum

Data inscrierii: 21/08/2010
Mesaje: 2

Trimis: Sam 08 21, 2010 1:39 pm
Titlul subiectului: o experienta dureroasa

Buna!! Ma numesc Georgiana si am 19 ani. Povestea pe care urmeaza sa o scriu este o experienta de viata care mi-a pricinuit multa durere. Cu toate acestea, m-a facut sa fiu fericita si sa imi doresc sa o prelungesc cat mai mult. Acum vreo 2 ani, am cunoscut un baiat, cu 2 ani mai mare ca mine. Inca din prima clipa, mi-am dat seama ca este tot ceea ce imi doresc. Desi la inceput am fost doar amici, cu timpul lucrurile au evoluat si, spre fericirea mea, am avut impreuna o relatie de cateva luni. Eu sunt o persoana care se ataseaza foarte repede, dar inevitabilul s-a produs si ne-am despartit. Motivul: el era student in Bucuresti, iar eu eram la liceu intr-un oras din provincie. Era destul de complicat, ne vedeam destul de rar, insa mi-a fost foarte greu sa trec peste aceasta ruptura, deoarece ma implicasem muuult in acea relatie. Timpul a trecut, si m-a ajutat sa il uit. In sufletul meu a ramas acea cicatrice, dar ranile s-au mai vindecat si am putut sa merg mai departe. Am fost impreuna cu un alt baiat si am intrerupt orice legatura cu fostul meu prieten pana intr-o zi cand, desi a aflat ca am prieten, a venit la mine acasa. Am incercat sa ma port cu demnitate, si sa il respect pe actualul prieten din vremea respectiva. Pana la urma m-am despartit si de acesta si am reluat vechea relatie. Desi acum eram aman2 mai mari, mai maturi, relatia a fost aseamanatoare cu prima incercare. A fost primul baiat din viata mea, si nu regret deloc acest lucru, chiar daca acum sufar. Despartirea...dupa cateva luni a aparut din nou, si motivul era asemanator. Acum e vacanta si cam din 2 in 2 zile imi trimite mesaje sa ne vedem, sa iesim, ne sarutam, s.a. dar nu suntem impreuna. Zilele trecute mi-a dat ceva de inteles ca ar vrea sa ne impacam, dar ca el este o persoana care nu poate sa aiba o relatie cu adevarat, ca nu este facut pentru asa ceva, ca pentru binele meu e mai bine asa. Intr-adevar, lucrurile stau mai bine cand nu suntem impreuna. Dar oricat as incerca, faptul ca vrea sa ramanem prieteni si sa iesim mereu nu ma lasa sa il uit. De ce ma cauta din moment ce nu vrea sa fim impreuna?? Desi in fata lui intotdeauna am fost plina de demnitate, si pentru lucrul acesta intotdeauna m-a respectat, pentru sufletul meu e groaznic. Ma bucur mult ca ma cauta, ca il pot vedea, dar in interior incerc sa nu ma agat de nicio iluzie, sa nu-mi fac sperante. De la anul o sa fiu si eu studenta in Bucuresti, sunt curioasa daca lucrurile se vor schimba, pt k distanta nu ar mai fi un impediment. Mi-as dori din toata inima, insa, incerc sa fiu cat se poate de rationala. Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea, dar as vrea sa stiu parerea voastra. Va multumesc.