CE SPUN MANUALELE SI TESTELE STIINTIFICE DESPRE ORIGINILE MASAJULUI „AMPUKU”
Este aproape imposibil sa ajungem la originile popoarelor orientale, deoarece obiceiurile si religiile lor stravechi s-au transmis verbal, iar multe manuscrise s-au pierdut. Japonia, mai ales, reprezinta o mare enigma care, in parte, traieste din mituri si legende. Medicina japoneza dateaza din aceasta epoca legendara.
La inceputul secolului al VIII-lea au fost publicate doua manuscrise importante care contineau toata stiinta, istoria si legendele Japoniei: „Kojiki” („Colectia de lucruri antice”) si „Nihongi” („Cronicile Japoniei”). Aceste texte sunt o marturie pretioasa a practicarii, din timpuri stravechi, in Tara Soarelui Rasare, a terapiilor empirice, cum ar fi fitoterapia si masajul. Medicina japoneza, insa, in secolul al VI-lea, sub influenta Imperiului Galben a fost depasita de cea chineza (la inceput, cu ajutorul Coreei).
Proba de netagaduit a acestei influente consta in faptul ca cele doua tratate japoneze au fost scrise in intregime in limba chineza. Medicina chinezeasca importata de Japonia era cea a dinastiei Han. Era strans legata de budism si de dinastiile celor „Trei Augusti”: Fou-Hi, Shen Nong si Huang Ti, care au scris:

- „Yi-King”, in care erau expuse teoriile celor 5 elemente si principiile Yin-Yang;

- Pen-King, care prezenta fitoterapia si tratamentul cu plante medicinale;

- Nei-King, care dezbatea subiecte cum ar fi: fiziologia, patologia, igiena, fizioterapia, acupunctura, teoria Keiraku
(meridiane).

De la masajul chinezesc Do-In-Ankyo la masajul Ampuku Masajul Do-In-Ankyo (exercitii pentru sanatate) tradus in limba japoneza, Anma, reprezenta o parte foarte importanta in terapie si preamarea principiile Yin-Yang, esenta Chi („ki” in japoneza), ca element vital care curge prin meridiane, amplificand echilibrul celor 5 elemente in vederea mentinerii sanatatii. Cuvantul „Anma” apare pentru prima data in 701, in „Codul juridic Taiho”, unde se citeaza prezenta in salonul medical a unui doctor, a unor infirmiere si a unui numar de 10 studenti care se ocupau de tratarea oaselor.
In „Inshinho”, cel mai vechi tratat japonez de medicina, scris de Yasuyori Tanba, se afirma ca masajul elimina ki-ul (energia vitala) negativ si aduce ki pozitiv.
In acest text sunt explicate exercitiile pentru mentinerea flexibilitatii articulatiilor si manevre specifice care trebuie efectuate pe abdomen, tehnica denumita „Ampuku” si practicata de cei mai competenti maseuri.
Se pare ca „Ampuku” este o specialitate a tehnicii „Anma”. Gozan Goto, medic autodidact din sec. al XVIII-lea, il folosea ca diagnostic si tratament pentru orice boala. Conform lui Goto, in tot Universul si in fiecare parte a corpului circula o energie sau ki.
Cand corpul este plin de ki, se numeste Gen-ki. Cand, insa, ki este obosit sau este afectat de agenti externi, cum ar fi: frigul, vantul, caldura sau umiditatea, apare boala. Goto considera circulatia ki-ului ca baza pentru orice tratament medical. In 1827, Fusai Tada a scris „Ampuku Zukai” („Carte ilustrata a masajului abdominal”) in care descria beneficiile acestei metode, cu urmatoarele cuvinte: „Presiunea asupra abdomenului activeaza ki-ul obosit, regleaza functiile organice, imbunatateste circulatia sanguina, favorizeaza evacuarea intestinului si tonifica
organismul”.
In epoca Edo (1603-1867), perioada de totala izolare nationala si inflorire, Anma clasica japoneza s-a pierdut aproape in totalitate, in timp ce „Ampuku” a rezistat catva timp. In 1868, datorita imparatului Meiji, care a pus capat sistemului feudal restaurand sistemul imperial, Japonia s-a deschis catre lumea occidentala indreptand interesul poporului catre tot ceea ce venea din occident, inclusiv medicina.
In 1883, guvernul japonez a promulgat o lege noua bazata pe medicina occidentala, in timp ce medicina japoneza traditionala a fost oficial abandonata, pana la inceputul sec. XX cand au revenit in forta principiile stravechi care au fost raspandite in toata lumea.

ISTORIA CARE NU SE SCRIE
In ciuda interferentelor chinezesti si a occidentalizarii dorite de guvern la sfarsitul sec. al XIX-lea, a existat un grup de japonezi care, convinsi ca sunt singurii detinatori ai unor secrete pretioase, nu s-a indepartat de stravechea intelepciune japoneza si a tinut tot timpul aprinsa flacara practicilor antice.
Maestrii budisti japonezi si samuraii, pe langa lectiile de lupta cu spada si exercitiile de meditatie, nu au abandonat niciodata practicile tehnicii „Ampuku”, si in general, tehnicile Anma, convinsi fiind de efectele benefice ale acestor practici de presiune asupra corpului si, mai ales, asupra abdomenului.
Astfel, metoda traditionala japoneza nu a disparut complet si, in 1920, cand Japonia a importat din America chiropractica sI osteopatia, aceasta a fost reintrodusa definitiv, in mod oficial. TEHNICA „Ampuku” este un fel de tratament-diagnoza al abdomenului. In tratatul ilustrat al lui Fusai Tada nu sunt specificate nici tipul de manevre, nici zonele tratate. Degetele persoanei care practica acest masaj pot fi intinse sau indoite, dar intotdeauna „atente”.
Se stie ca baza metodei japoneze este presiunea verticala si ca shiatsu (shi= degete si atsu= presiune) se practica prin presiunea degetelor pe tot corpul, presiune care se poate realiza si cu coatele, bratele si picioarele.
„Cand eu, dupa un studiu indelungat si o cercetare aprofundata, am inceput sa practic o serie de presiuni usoare pe abdomen, care depaseau kinetologia traditionala, am simtit pulsand organele interne si „tsubo”. Acestea sunt puncte vitale ale corpului, de-a lungul meridianelor, care tind sa acumuleze oboseala si stres. Apasand pe organele tari, se observa cum, gradat, tensiunea scade si zona se „inmoaie”. Cu cat coboram mai incet, cu atat zonele dure deveneau elastice... intestinul se elibera de tensiuni, tesuturile externe isi recuperau tonusul, abdomenul se dezumfla. „Ampuku” se bazeaza pe importanta oscilatiei tonice a muschilor abdomenului care, luptand impotriva fortei gravitationale, permit pozitia dreapta si o sinergie buna a miscarilor respiratorii. Analizand si atingand abdomenul, putem diagnostica tensiunile lombare cronice datorate, de exemplu, ale unor muschi
abdominali prea lungi sau unor dificultati in mentinerea pelvisului in retroversiune. Eliberand abdomenul, coloana lombara isi poate recupera pozitia dreapta. Acest lucru deoarece fiecare organ intern are ca referinta un grup de muschi dorsali, care sunt plini de nervi. Orice inflamatie, durere sau blocaj visceral poate reflecta o durere musculara rahidiana. Pe langa aceasta, iritarea unui nerv dorsal produce o tensiune musculara cronica si o
disfunctie a organelor interne pe care le inerveaza. Tratarea muschiului compromis nu este suficienta. Pentru rezolvarea problemei este necesara eliberarea organelor profunde din jur, ceea ce nu prevede medicina occidentala.

ACTIUNEA PRESIUNII IN CADRUL TEHNICII „AMPUKU”
- descongestioneaza intestinal

- regleaza miscarile peristaltice, permitand ca organelle interne sa se miste adecvat si sa nu se agite
- misca lichidele interstitiale

- imbunatateste absorbtia elementelor nutritive de catre sange

- favorizeaza o eliminare rapida a toxinelor prin rect.

Presiunile ritmice genereaza o miscare de suctiune si aspiratie a „continutului abdominal” si permit purificarea sangelui determinand eficientizarea metabolismului. In acelasi timp genereaza o unda interna care stimuleaza miscarea limfei interstitiale, determinandu-i curgerea in profunzimea tesuturilor. Temperatura in diferitele zone ale abdomenului reflecta starea de blocaj si congestie. Zonele calde trebuie tratate cu presiuni usoare, zonele reci trebuie stimulate cu manevre mai profunde.

In zona abdominala exista multe linii care corespund unor meridiane importante ca, de exemplu: rinichi, ficat, splina, stomac. Actiunea asupra acestor meridiane imbunatateste simtitor functionarea lor.

CINCI PASI SPRE STAREA DE BINE
- Presiuni usoare pe tot abdomenul
- Presiuni lente si profunde corespunzatoare colonului
- Deschiderea plexului solar
- Presiuni deschise pe coastele laterale
- Presiuni deschise pe zona ombilicala.