Multe dintre afectiunile de care sufera animalele de companie sunt prea des tratate cu antibiotice diverse nu pentru ca nu ar exista uneori si tratamente alternative ci din pura comoditate, iar rezultatul ulterior este ca aceste animale pot experimenta in timp, prin repetarea tratamentului cu antibiotice, o serie de efecte secundare neplacute si chiar periculoase pentru sanatatea lor.

Durerile abdominale, iritarea colonului, diareea, febra, afectiuni ale pielii, slabirea sistemului imunitar sau dezhidratarea sunt doar cateva dintre efectele secundare ale tratamentului cu antibiotice, iar atunci cand doza initiala de antibiotic prescrisa de doctorul veterinar nu pare sa dea rezultatele dorite se incearca mai degraba o marire a acestei doze si foarte rar o alta cale eficienta de tratare a afectiunii de care sufera animalul.

Bacteriile tintite de catre antibiotice pot fi eliminate intr-o prima faza, dar ele au si abilitatea de a isi dezvolta o rezistenta mare la substantele chimice cu care sunt agresate si, de aceea, este nevoie si de antibiotice mai puternice in situatiile in care cele administrate anterior nu mai dau rezultatele asteptate. Astfel s-a creat un adevarat cerc vicios, si nu doar animalele, dar chiar si oamenii sunt in prezent victimele acestui mod gresit si invechit de a trata boala prin agresarea deopotriva a bacteriilor cat si a organismului afectat.

In urma unui tratament cu antibiotice, unui animal de companie ii este necesar chiar si 1 an de zile pentru a isi reveni complet si asta numai daca i se administreaza o dieta potrivita, bogata in unele suplimente care sa ii refaca flora intestinala si sa stimuleze activitatea sistemului imunitar si a principalelor organe din corp. Daca insa nu i se ofera hrana potrivita sau, mai rau, i se administreaza alte antibiotice animalul poate ramane cu sechele pentru tot restul existentei sale.

A incuraja o astfel de practica a unor veterinari din zilele noastre inseamna a nu tine seama de riscurile majore pentru sanatatea prietenilor nostri patrupezi, fiind deci de preferat sa se exercite o continua presiune asupra medicilor si a comunitatii stiintifice pentru a se identifica si alte cai de tratare a bolilor comune de care sufera animalele de companie si nu doar acceptarea fatalista a administrarii de antibiotice atunci cand medicul nu gaseste sau nu are chef sa vina cu o alta solutie.

In medicina umana, de exemplu, au aparut relativ recent si multe medicamente sau recomandari de ordin alimentar bazate pe studii stiintifice care confirma eficienta marita a unor substante provenite din plante, fructe sau alte surse naturale in tratarea unor afectiuni grave sau mai putin grave. Un curent similar de idei cu efecte dintre cele mai practice si pozitive s-a transmis si in planul activitatii medicilor veterinari din unele zone ale lumii, dar aceasta alternativa terapeutica nu este deocamdata atat de cunoscuta pe cat ar merita sa fie in intreaga lume, adica peste tot unde exista cabinete si farmacii veterinare cu pretentii de modernitate.

Suplimentar, nu ar fi deloc rau daca s-ar vedea si o preocupare mai mare din partea specialistilor veterinari si in directia alimentatiei corecte care trebuie administrata, dupa fiecare caz in parte, unui animal de companie. Putini dintre posesorii de animale cunosc in amanunt aceste detalii si, din aceasta cauza, multe animale ajung sa se imbolnaveasca tocmai pentru ca nimeni nu s-a obosit sa ofere si niste sfaturi utile stapanilor lor. Daca in cazul cainilor si a pisicilor lucrurile mai stau cum mai stau, in cazul animalelor exotice se poate vorbi despre un adevarat genocid, fiind permis oricui sa cumpere asemenea specii, dar fara a i se da si cele mai elementare indrumari noului proprietar asupra alimentatiei corecte sau a obiceiurilor de viata ale bietului animal.

Prevenirea bolilor si nu tratarea lor intr-o faza tarzie prin apelul la antibiotice puternice ar trebui sa fie calea de urmat in ce priveste sanatatea unui animal de companie insa lacomia si lipsa de profesionalism promovata prin inmultirea nejustificata a cabinetelor veterinare particulare in defavoarea unor mari centre moderne de tratament sponzorizate de catre autoritatile locale, guvern si chiar populatia interesata de aceasta problema unde sa aiba acces o mai larga categorie de detinatori de animale de companie au creat un fel de monopol al incompetentei, lucru resimtit din plin de multi posesori de animale, care si-au pierdut prietenul in urma vizitei la veterinar sau au plecat din cabinetul acestuia complet nemultumiti de serviciile acestuia, dar si jecmaniti de o gramada de bani.

Foarte interesant de urmarit pentru posesorii de animale este si disputa de data relativ recenta dintre crescatorii de animale din agricultura si autoritatile europene sau cele de peste ocean, care s-a soldat in cele din urma cu interzicerea uzului de antibiotice in domeniul cresterii animalelor, dar fara a se mai extinde aceasta discutie si la animalele de companie, asa cum era de asteptat, pentru simplul motiv ca nu prea obisnuim sa consumam carne de pisica in sos alb sau antricot de catel ci ne multumim mai toti cu banala carne de vaca sau de purcel. Este o pierdere pentru sanatatea animalelor de companie si ar fi fost totusi indicat ca specialisti de marca, de la cel mai inalt nivel sa se pronunte pozitiv sau negativ asupra uzului de antibiotice pentru a da macar un semnal avizat catre posesorii de animale de companie, dar si veterinarii cu practica sa se fereasca de abuzul de antibiotice pe viitor.

Nimeni nu spune ca antibioticele nu sunt o modalitate buna de rezolvare eficienta a unor probleme grave de sanatate ale animalelor de companie, dar asta nu justifica abuzul pe care si-l mai permit unii veterinari atunci cand vine vorba despre identificarea celor mai bune solutii de tratare a numeroase afectiuni care nu impun neaparat recurgerea la antibiotice ci mai degraba rabdare, eliminarea factorilor de stres si o dieta foarte bine gandita.

Multe patrupede ar fi scapat astfel cu viata in trecut daca li s-ar fi permis sa lupte singure pentru viata lor in loc sa li se faca injectii repetate cu antibiotice si, suplimentar, sa li se mai prescrie si acasa un tratament "preventiv" cu alte antibiotice. A avea mereu simtul masurii cand vine vorba despre antibiotice si uzul lor face probabil diferenta intre un bun veterinar si un macelar cu diploma, iar noi, iubitorii de animale, vom miza intotdeauna toti banii pe veterinar, asa cum este normal, si nu pe macelar.