Ultima cursa olimpica, celebrand un eveniment de o autenticitate incerta, aleasa sa incante familia regala britanica, a captivat imaginatia populatiei din exterior. Castigat de grecul Spiridon Luois, primul maraton olimpic din 1896, care a intrat in competitie pentru 40 de km pe teren accidentat la maratonul Attica – Atena a reprezentat preocuparea primordiala a copilariei lingvisticului si sciitorului francez Michel Breal. A fost inspirat de povestea lui Phidippides, care a fost spusa din avion la Maratonul Atenei, in 490 BC pentru a da vestea ca atenienii invinsesera persii.

“Fiti bucurosi, castigam” a spus Phidieppides rasufland greu inainte de a cadea rapus de oboseala.

 

O problema legata de povestea inspirata de prima victorie a Atenei asupra Persiei a fost ca scriitorul grec Herodot, care a scris cu aproximativ 60 de ani mai tarziu, nu face nici o referire la eroica alergare. In schimb, Herodot povesteste ca inaintea luptei Phidippides a facut o si mai impresionanta calatorie de la Atena la Sparta si inapoi in numai 2 zile, pentru a le cere spartanilor, in van, ajutor.

Dar mitul este mai puternic decat realitatea si, la Jocurile Olimpice din1869 si iar la Jocurile de la Paris din 1900, distanta ce trebuia parcursa era aproximativ egala cu cea a maratonului de la Atena. Apoi, in 1908, Londra organizeaza o cursa de 26 de mile (41,6 km) de la Castelul Windsor pana la Stadionul Olimpic, adaugand 385 de yarzi (metri) nepermitandu-i participantului sa termine cursa chiar sub boxa regala a reginei Alexandra. Distanta imperiala, echivalenta cu 42.195 km a devenit oficiala.

TRIUMFUL LUI LOUIS

In 1896, 18 atleti s-au aliniat la startul maratonului pentru evenimentul olimpic. Louis s-a ridicat primul din praf si a rezistat caldurii, intrand apoi in stadionul olimpic. Cei doi printi greci, George si Constantine, s-au grabit sa-si felicide noul erou, care a alergat timp de 2 ore, 58 de minute si 50 de secunde. Originile lui Louis raman inconjurate de mister. S-a spus in repetate randuri ca a fost pastor, transportator profesionist de apa sau postas in satul sau Attica din Maroussi. Desi comerciantii Atenei l-au impresurat cu generoase daruri, modestul Louis a refuzat barbieritul gratuit, vinul, hainele, plus o pusca de vanatoare . Tot ce si-a dorit a fost un cal si o caruta.

In cursa de la St. Louis din 1904, care s-a disputat pe o caldura insuportabila, new-yorkezul Fred Lorz a ajuns primul in stadion, fiind aclamat ca si castigator si fotografiat impreuna cu Alice Rosevelt, fiica presedintelui SUA, Teodore. Cand a iesit la iveala ca a trisat aproximativ un sfert de cursa, un alt american, Thomas Hicks, a castigat medalia de aur, desi a fost readus in simtiri in timpul cursei cu sulfat de stricnina servita intr-un amestec albus de ou cu cateva inghitituri de coniac.

COLAPSUL LUI PIETRI

Patru ani mai tarziu, asistenta medicala oferita italianului Dorando Pietri s-a dovedit imposibil de ignorat. Pietri s-a prabusit pe stadion si a fost ajutat sa treaca linia de sosire de catre oficialii britanici. A rezultat un protest american la cursa care l-a avut castigator pe John Hayes. Pietri a devenit mai faimos pentru un esec decat ar fi putut deveni prin succes trecand la profesionism si devenind subiectul negativ de netagaduit al uneia dintre piesele lui Irving Berlin: “ Dorando, He’sa Gooda for Not ”, care nu a avut, insa, succes.

La Jocurile Olimpice din Berlin din 1936, care s-au desfasurat inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, politica era strans legata de sport. Coreanul Sohn Kee-Chung a stabilit recordul mondial la atletism pentru Japonia, care-i cucerise tara. In timpul ceremoniei in cinstea victoriei, celebrata prin ridicarea steagului Japoniei, el si colegul care s-a clasat al treilea, Nam Seung-Yong, si-au aplecat capetele in semn de protest.

O alta victima a politicii secolului al XX-lea, cehul Emil Zatopec, a realizat o tripla istorica la jocurile din Helsinki din 1952, castigand maratonul, dupa ce se clasase primul la cursele de 5,000 si, respectiv, 10,000 de metri. Zatopek, care a revolutionat distanta alergang in sedinte de antrenament suplimentar, ca pedeapsa, a fost respins de autoritati, dupa ce trupele sovietice invinsesera miscarea reformatoare din primavara lui 1968 de la Praga. El a fost eliminat din armata si din Partidul Comunist.

Poate cel mai bun dintre toti a fost etiopianul Abebe Bikila, primul african negru care a castigat titlul olimpic. Alergand descult intr-o seara caniculara de-a lungul drumului Appian la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960, a castigat titlul de campion mondial cu un rezultat mai bun cu o jumatate de minut decat precedentul record mondial. In Tokyo, 4 ani mai tarziu, de data asta purtand adidasi, a stabilit un alt record mondial, incalzindu-se, ulterior, cu o serie de exercitii vivace, in timp ce ii astepta pe ceilalti sa ajunga pe sadion.

Cat despre atlete, ideea, care a predominat marea parte a secolului al XX-lea, ca sunt prea fragile sa poata alerga pe o lungime mai mare de 800 de metri, a disparut dupa ce o atleta a participat la Jocurile din Los Angeles din 1984. Joan Benoit, care a suferit o interventie chirurgicala cu doar 17 zile inainte de calificarile Statelor Unite a fost doborata de caldura si s-a prabusit peste campioana mondiala norvegiana, Grete Waitz, pionierul femeilor participante la maraton. In anul celei de-a doua editii a Jocurilor de la Atena, englezoaica Paula Radcliffe opreste recordul mondial la feminin la 5 ore, 15 minute si 25 de secunde. Timpul ei ar fi fost suficient pentru a castiga titlul olimpic si la barbati, inaintea aparitiei lui Bikila.


Articol preluat de pe: www.netsport.ro.