Nume: ADRIBLASTINA dizolvare rapida
Producator: Sindan in colaborare cu Pharmacia & Upjohn

Actiune terapeutica: Adriblastina (doxorubicin hidroclorid sau adriamycin hidroclorid) este un antibiotic din grupa antraciclinelor antiblastice, izolat de laboratoarele de cercetare Farmitalia, pe culturile de Streptomyces peucetius var. caesius. Adriblastina dizolvare rapida contine doxorubicin hidroclorid sub forma de pulbere liofilizata (excipient: lactoza si hidroxibenzoat de metil), solubila in apa sau in solutie fiziologica.
Activitate biologica: Mecanismul de actiune al Adriblastina este legat de capacitatea antibioticului de a se lega cu ADN si de a inhiba sinteza acizilor nucleici. Din studiile efectuate pe culturi celulare, s-a demonstrat penetrarea rapida a antibioticului in interiorul celulei si localizarea sa preferentiala la nivelul cromatinei perinucleare. De asemenea, a fost pusa in evidenta o inhibitie rapida a sintezei acizilor nucleici si a activitatii mitotice cu aparitia de aberatii cromozomiale. Studiile efectuate pe animale au pus in evidenta faptul ca Adriblastina este activa pe un mare numar de tumori experimentale, ca exercita o actiune imunosupresiva si ca induce o serie de efecte toxice cum ar fi: cardiotoxicitate la iepuri si soareci, atrofie testiculara la soareci si caini, mielosupresie la toate speciile de animale tratate.

Farmacologie clinica: Studiile farmacocinetice efectuate pe Adriblastina marcata, dupa administrarea pe cale venoasa, au evidentiat o reducere rapida a nivelelor plasmatice ale antibioticului, insotita de o excretie urinara lenta si biliara. Acest fenomen este atribuit probabil fixarii medicamentului la nivelul tesuturilor. Eliminarea urinara, urmarita prin metode de detectie fluorimetrica, atinge dupa 5 zile aproximativ 5% din doza administrata; excretia biliara reprezentand calea majora de eliminare, atinge dupa 7 zile 40-50% din doza administrata. O diminuare a functiilor hepatice antreneaza o excretie mai lenta a medicamentului si, in consecinta, o acumulare a acestuia in plasma si tesuturi. Adriblastina nu trece bariera hemato-encefalica.

Indicatii: Adriblastina a permis o regresie a diverselor maladii neoplazice, cum ar fi: carcinoamele de san, de plaman, de vezica, de tiroida, de ovar; osteosarcoame si sarcoame ale tesuturilor moi, limfoame Hodgkin si non-Hodgkin, neuroblastoame, tumoare Wilms, leucemii acute limfoblastice, leucemii acute mieloblastice. Adriblastina administrata pe cale intravezicala a dat rezultate pozitive pentru tumorile superficiale de vezica, fie dupa rezectia transuretrala (tratament adjuvant), fie ca tratament propriu-zis. Rezultatele pozitive au fost obtinute astfel si in alte forme de tumori solide, dar studiul este inca limitat pentru a justifica indicatiile specifice.

Contraindicatii: Chimioterapia cu Adriblastina este contraindicata la pacientii prezentand mielosupresie indusa de tratament chimioterapic anterior sau radioterapie, precum si la pacientii tratati deja cu doze cumulative complete de Adriblastina sau de Daunoblastina (a se vedea "Precautii"). Adriblastina nu este recomandata la pacientii cu cardiopatie, cu cardiopatii grave recente sau dobandite, in ciuda faptului ca nu sunt inca disponibile date asupra importantei factorului de risc, referitor la cardiotoxicitatea indusa de Adriblastina. Terapia intravezicala topica este contraindicata la pacientii cu tumori vezicale si restrictii uretrale, obstruand cateterismul uretral sau infectii ale cailor urinare, rezistente la tratamente uzuale. Hipersensibilitatea la parahidroxi-benzoat de metil este una din contraindicatii.

Administrare: Calea intravenoasa: Ca agent unic antineoplazic doza de Adriblastina recomandata la adult este de 60-75 mg/m2 de suprafata corporala si va fi administrata prin injectie intravenoasa la intervale de 21 zile in conditiile in care parametrii hematomedulari o permit. Doza inferioara (60 mg/m2) este recomandata la pacientii care din cauza varstei avansate, a terapiilor precedente sau a infiltratiilor neoplazice au o rezerva medulara redusa. Doza de 60-75 mg/m2 poate fi administrata fie intr-o singura injectie, fie fractionat in 2-3 zile consecutive. In pediatrie, in mod special este recomandata o posologie alternativa de 30 mg/m2/zi, i.v., timp de 3 zile consecutive, acest ciclu repetandu-se la 4 saptamani. Doza totala de Adriblastina administrata pe cale intravenoasa, independent de schema de administrare nu trebuie sa depaseasca 550 mg/m2 de suprafata corporala (a se vedea "Precautii"). Adriblastina este de asemenea folosita extensiv in polichimioterapie la doze uzuale de 25-50 mg/m2, la intervale de 3-4 saptamani, in asociere cu alti agenti dotati cu actiune mielodepresiva, iar la doze de 60-75 mg/m2 in cazul in care este asociata cu alte medicamente lipsite de toxicitate medulara. In caz de insuficienta hepatica se reduce doza de Adriblastina in scopul evitarii cresterii toxicitatii globale. Ca regula generala, daca concentratiile de bilirubina se ridica la aproximativ 1,2-3 mg% si retentia de bromsulfonftaleina (BSP) la 9-15%, se recomanda administrarea a jumatate din doza normala de Adriblastina. Daca nivelele de bilirubinemie si retentia de BSP sunt si mai crescute, atunci se va administra un sfert din doza normala. Tinand cont de excretia urinara scazuta a Adriblastina, o insuficienta moderata a functiei renale nu necesita modificarea dozei unice. Calea intravezicala: Doza recomandata pentru tratamentul topic intravezical: 30-50 mg pe instilatie ce vor fi administrate in cicluri variabile de la 1 saptamana pana la 1 luna. Medicul va adapta fiecarui caz ritmul de administrare si durata terapiei in functie de scopul tratamentului, adjuvant sau terapeutic. Restrictiile referitoare la administrarea Adriblastina pe cale intravenoasa nu se aplica in cazul administrarii pe cale intravezicala, absorbtia si trecerea medicamentului in circulatia generala fiind forte limitate.

Precautii: In timpul primului ciclu de tratament se impune o supraveghere atenta si frecventa a pacientului. Dat fiind faptul ca s-a observat o incidenta crescuta a depresiei medulare, o urmarire atenta a leucocitelor, eritrocitelor si trombocitelor este indispensabila. Urmarind schema uzuala de dozare, leucopenia este in general tranzitorie, atingand valoarea sa minima in zilele a 10-a si a 14-a de la inceperea tratamentului si se regasesc in general valori normale catre ziua a 21-a. Inainte de inceperea tratamentului si eventual in timpul acestuia este recomandat sa se efectueze examene de laborator de rutina (GOT, GPT, fosfataza alcalina, bilirubina, BSP), pentru a controla functia hepatica. O atentie particulara se va acorda cardiotoxicitatii Adriblastina. Extrem de scazut (mai mic de 1%), sub dozele cumulative de 550 g/m2 de suprafata corporala, riscul aparitiei insuficientei cardiace creste considerabil daca se depaseste doza limita recomandata. Aceasta limita pare sa fie atinsa pentru o doza inferioara la subiectii supusi iradierii la nivelul zonei mediastinale (400 mg/m2). In consecinta doza totala de Adriblastina va fi definita pentru fiecare pacient, tinand cont de eventualele tratamente concomitente cu potential cardiotoxic (tratamentul cu Ciclofosfamida si Daunoblastina, de exemplu). Insuficienta cardiaca poate sa apara cateva saptamani dupa sfarsitul tratamentului cu Adriblastina si nu raspunde la tratamentele medicamentoase sau fizice traditionale. A se efectua ECG inainte si dupa fiecare ciclu de tratament. Aparitia alterarilor de traseu ECG (aplatizarea sau inversinea undei T, depresia traiectului ST, manifestare de aritmii) nu duc in mod necesar la suspendarea tratamentului. In schimb reducerea voltajului la nivelul complexului QRS semnaleaza in mod specific riscul de cardiotoxicitate. Continuarea tratamentului trebuie reconsiderat atent tinand cont de riscurile leziunilor cardiace ireversibile. Pe de alta parte, se va lua in considerare ca insuficienta cardiaca poate surveni ca urmare a unei doze cumulative ridicate, fara a fi semnala prin alterari ECG. In acest moment nu exista informatii suficiente relative efectului acestui medicament asupra fertilitatii feminine si masculine, asupra actiunii teratogene sau nocive la foetus. Totusi, date experimentale ce evidentiaza ca Adriblastina poate reduce vitalitatea foetusului, fac ca acest produs sa fie evitat in timpul sarcinii. La fel ca majoritatea medicamentelor anticanceroase si imunodepresive, Adriblastina are un efect cancerigen la animalele plasate in conditii experimentale speciale. Adriblastina poate sa provoace o colorare in rosu a urinei pana la 1-2 zile de la administrare. In scopul evitarii contactului solutiei de Adriblastina cu pielea, se recomanda personalului predispus manipularii medicamentului de a utiliza manusi de protectie. In caz de contact accidental, se va proceda imediat la o spalare atenta cu apa si sapun. Acordati o atentie speciala administrarilor de Adriblastina pe cale intravezicala. Se recomanda spalarea atenta a regiunilor periuretrale fie in cursul administrarii, fie dupa evacuarea solutiei terapeutice din vezica.

Reactii adverse: Calea intravenoasa: Cele doua reactii adverse mai importante sunt: mielosupresia si cardiotoxicitatea (a se vedea "Precautii"). Alopecia reprezinta simptomul colateral cel mai frecvent care se manifesta in aproximativ 85% din cazurile tratate. In acelasi timp, s-a observat o stagnare a cresterii barbii la barbati, reversibila la sfarsitul tratamentului. Stomatita se poate manifesta la aproximativ 5-10 zile de la inceperea tratamentului, si se caracterizeaza prin zone de eroziune dureroasa, localizate preferential la nivelul mucoasei sublinguale sau pe marginile laterale ale limbii. Riscul este mult mai ridicat daca schema posologica prevede administrarea de Adriblastina timp de 3 zile consecutive. Pot aparea tulburari ale aparatului gastrointestinal, cum ar fi greata, voma si diaree. Leziuni tisulare severe, inclusiv necroza, pot surveni daca are loc o extravazare a Adriblastina in timpul administrarii; au fost semnalate scleroze venoase mai ales in cazul venelor mici sau atunci cand aceeasi vena este folosita pentru administrari repetate. Calea intravezicala: Pot surveni urmatoarele reactii adverse: hematurie, arsuri vezicale si uretrale, disurie, stangurie, polakiurie. Aceste simptome sunt in general limitate si de scurta durata.

Mod de administrare: Adriblastina dizolvare rapida nu este activa pe cale orala si nu va fi administrata pe cale intramusculara sau intratecala. Administrarea se efectueaza prin injectare intravenoasa si, in cazul tratamentului locoregional al tumorilor, prin perfuzii lente, intra-arteriale, sau pe cale topica intravezicala cu ajutorul unui cateter. Este de preferat sa se faca injectia intravenoasa in tubulatura unei perfuzii de solutie fiziologica in curs, asigurandu-se ca acul sa fie bine introdus in vena. Aceasta tehnica reduce pericolul de extravazare a medicamentului si permite spalarea venei la sfarsitul administrarii. Adriblastina dizolvare rapida nu trebuie combinata cu heparina deoarece aceste doua medicamente prezinta o incompatibilitate chimica si in anumite proportii ele formeaza precipitat. Adriblastina dizolvare rapida poate fi utilizata de asemenea in asociere cu alte chimioterapice antitumorale; este absolut neindicat sa se combine mai multe medicamente in aceeasi seringa. Pentru tratamentul intravezical, Adriblastina dizolvare rapida trebuie dizolvata in apa pentru preparate injectabile la temperatura ambianta. Concentratia indicata este de 1 mg/ml.

Forma de prezentare: Flacon continand 10 mg de doxorubicin clorhidrat sub forma de pulbere liofilizata (ce va fi dizolvat in 5 ml ser fiziologic pentru preparatele injectabile). Flacon continand 50 mg de doxorubicin clorhidrat sub forma de pudra liofilizata (ce va fi dizolvat in 25 ml ser fiziologic). Solutiile se pot conserva, ferite de lumina, timp de 24 de ore la temperatura ambianta, sau timp de 48 de ore la o temperatura cuprinsa intre +4 si +10 grade Celsius.