Nume: BANEOCIN, ung.
Producator: Biochemie

Compozitie: Baneocin pudra/unguent: 1 g contine: Bacitracin zinc: 250 UI, Sulfat de neomicina: 5000 UI (5 mg). Proprietati si actiune: Baneocinul este o combinatie de antibiotice exclusiv pentru uz extern care contine bacitracina si neomicina, antibacteriene singerice, cu o puternica activitate locala. Bacitracina actioneaza in principal asupra germenilor grampozitivi: Streptococcului haemolitic, stafilococilor, Clostridiilor, Corynebacterium diphteriae cat si asupra Pnemonemiei pallidum si a catorva germeni gramnegativi; Neisserii si Haemophilus influenzae. Ea actioneaza de asemenea si asupra actinomicetelor si fusobacteriilor.
O rezistenta la bacitracina se observa foarte rar. Neomicina actioneaza asupra germenilor grampozitivi si negativi: Stafilococi, Proteus, Enterobacter aerogenes, Klebsiella preumoniae, Salmonella, Shigella, Hemophillus influenzae, Pasteurella, Neisseria meningitidis, Vibrio cholerae, Bordetella pertussis, Bacillus anthracis, Corynebacterium diphteriae, Streptococcus faecalis, Listeria monocytogenes, Escherichia coli si Mycobacterium tuberculosis. Borrelia si Leptospira interrogans (L. icterohaemoragie) sunt de asemenea supurate. Asocierea celor doua antibiotice permite obtinerea unui spectru antibacterian larg care nu cuprinde Pseudomonas, Nocardia, ciuperci si virusuri. Bacitracina si neomicina, in mod normal, nu seadministreaza sistemic. Aplicatiile locale cu Baneocin pudra sau unguent reduc substantial riscul de sensibilizare la antibiotice sistemice. Baneocinul este bine tolerat. Toleranta tesuturilor este excelenta si medicamentul nu este inactivat de secretii sau componenti ai sangelui sau ai tesuturilor. Daca medicamentul este aplicat pe leziuni mari, trebuie avuta in vedere absorbtia potentiala a medicamentului cat si consecintele sale (vezi "Efecte secundare", "Contraindicatii", "Atentionari speciale").

Indicatii: Baneocinul este activ in toate infectiile provocate de germeni patogeni sensibili la neomicina si/sau la bacitracina. Actiunea Baneocinului unguent este intensificata de un pansament. Baneocin pudra: - Infectii bacteriene ale pielii de mica extindere, de ex: Herpes simplex, Herpes zoster/vezicule de varicela, impetigo contagios supurant, ulcere infectate ale gambei, eczeme infectate, dermatite fesiere (la nou-nascuti) infectate cu bacterii. Prevenirea infectiilor ombilicale la nou-nascuti. Dupa interventii chirurgicale (dermatologice) Baneocin pudra poate fi utilizat ca adjuvant in ingrijirea postoperatorie (excizii si cauterizari, tratarea ragadelor, ruptura perineala, episiotomie, rani si cicatrice supurante). Baneocin unguent: Infectii bacteriene focale ale pielii: Furuncule, antrax (dupa tratament chirurgical), foliculita barbiei, foliculita profunda, hidrosadenite supurative, periporite, perionyxis. Infectii ale pielii de extindere limitata: Impetigo contagios, ulcere infectate ale gambei, eczeme secundare infectate, rani si taieturi infectate secundar, opariri cu apa fierbinte, arsuri, operatii estetice si grefe cutane (de asemenea profilactic si pansamente cu unguent). Dupa interventii chirurgicale: Baneocin unguent poate fi folosit ca adjuvant in timpul ingrijirii postoperatorii: Baneocin unguent intins pe fese de tifon este eficient la pacientii cu infectii sau rani (ex. infectii ale canalului urechii externe, rani sau escare chirurgicale).

Mod de administrare: Se aplica un strat subtire de pudra sau unguent pe rana, acoperit eventual cu un pansament.
Posologie: In general 2-4 aplicatii cu Baneocin-pudra sau 2-3 cu Baneocin-unguent pe zi, atat la adulti cat si la copii. La pacientii cu arsuri care acopera mai mult de 20% din suprafata corpului, Baneocinul se va aplica o singura data pe zi (in particular la pacientii cu functii renale reduse), deoarece substantele active pot fi absorbite. In cazul unui tratament local este recomandabil sa nu se depaseasca o doza de 1 g de neomicina pe zi (corespunzatoare la 200 g de pudra sau pomada de Baneocin) timp de 7 zile. In caz de repetare se va injumatati doza.

Contraindicatii: Hipersensibilitate cunoscuta la bacitracina sau/si neomicina sau la alte antibiotice aminoglicozidice. Baneocinul nu trebuie aplicat in leziuni severe extinse ale pielii deoarece absorbtia medicamentului poate cauza ototoxicitate pana la pierderea auzului. Daca exista posibilitatea unei absorbtii necontrolate, Baneocinul nu se va administra pacientilor cu tulburari excretorii grave de origine cardiaca sau renala cat si celor cu leziuni vestibulare sau/si cohleare. In caz de timpan perforat nu se aplica Baneocin in conductul auditiv extern. Nu se aplica Baneocin pe mucoasa oculara.

Sarcina si alaptare: In caz de posibila resorbtie, Baneocinul se aplica cu multa prudenta; neomicina, ca si toate antibioticele aminoglicozidei, traverseaza placenta. S-a descris aparitia de leziuni ale aparatului cohlear la fat, in cazul administrarii de doze mari pe cale parenterala.

Efecte secundare: In aplicatii externe, pe piele, mucoase si rani, Baneocinul este in general bine tolerat. Rar pot aparea descuamari, uscaciunea pielii, congestia tegumentelor pielii si prurit. Aplicat in dermatoze cronice (ex. dermatoze congestive) si otita medie cronica, Baneocinul favorizeaza sensibilizarea vis-a-vis de un mare numar de diferite substante, printre care si neomicina. Aceasta se poate manifesta prin raspunsul slab la tratament. In anumite situatii pot aparea reactii alergice. Alergiile ce se manifesta sub forma de eczeme de contact sunt extrem de rare. Alergia la neomicina se asociaza, in aproximativ 50% din cazuri, cu o cross-alergie cu celelalte antibiotice din clasa aminoglicozidelor. La pacientii cu leziuni extinse ale pielii se vor avea in vedere absorbtia Baneocinului si urmarile ei (ex. leziuni vestibulare si cohleare, nefrotoxicitate si blocaj neuromuscular).

Interactiuni (ca urmare a absorbtiei sistemice): In cazul absorbtiei sistemice, administrarea simultana de cefalosporine sau de alte aminoglicozide poate potenta nefrotoxicitatea. Folosirea simultana de diuretice, ca acidul etacrinic sau furosemid, poate agrava de asemenea oto- si nefrotoxicitatea. La pacientii care primesc narcotice, anestezice sau relaxanti musculari, absorbtia Baneocinului poate potenta blocajul neuromuscular.
Incompatibilitati: Nu sunt cunoscute incompatibilitati la bacitracin si neomicina.

Atentionari si precautii speciale: In cazul aplicarii de doze mai mari decat cele prescrise (in special la pacientii cu ulcere trofice), se recomanda observarea cu atentie a semnelor nefrotoxice sau/si ototoxice, datorate posibilitatii de absorbtie a Baneocin-ului. La pacientii cu functii hepatice sau/si renale reduse, inaintea si in timpul tratamentului intensiv cu Baneocin, datorita cresterii riscului efectelor toxice, se vor face atat teste de urina si sange, cat si audiometrice. Posibilitatea unei ototoxicitati impune o folosire prudenta in caz de otita medie cronica mai veche. In caz de timpan perforat nu se aplica in conductul auditiv extern. La pacientii cu acidoze, miastenia gravis sau alte boli neuromusculare, in cazul in care pot avea loc absorbtii necontrolate, atentia trebuie indreptata catre blocajele neuromusculare. Calciul si neostigmina pot impiedica astfel de blocaje. In tratamente prelungite trebuie avuta in vedere posibilitatea aparitiei germenilor rezistenti, in special a fungiilor. In astfel de cazuri, se va proceda la tratamentul cel mai adecvat. In caz de alergie sau suprainfectii se opreste tratamentul.

Conditii de pastrare: Ferit de lumina, sub 25 grade Celsius. Pastrati pudra in locuri uscate. Stabilitate: Pastrat corect, Baneocin pudra/unguent ramane stabil pana la data indicata pe ambalaj.

Forma de prezentare: Baneocin pudra: Cutii pentru pudra de 10 g. Baneocin unguent: tuburi a 20 g si ambalaj clinic.