Nume: BETALOC 1 mg/ ml, solutie pentru injectie i.v.
Producator: Astra

Compozitie: 1 ml solutie injectabila contine metoprolol tartrat 1 mg. Excipienti: Clorura de sodiu pentru injectii si apa pentru injectii.

Prezentare farmaceutica: Injectie i.v. in fiole de 5 ml.

Indicatii terapeutice: Perturbari ale ritmului cardiac inclusiv tahicardia supraventriculara. Infarct miocardic suspectat sau confirmat.

Mod de administrare: Aritmii cardiace: Initial 5 mg injectat intravenos cu o rata de 1-2 mg pe minut. Injectia poate fi repetata la intervale de 5 minute pana cand se obtine un raspuns satisfacator. In general, doza totala de 10-15 mg s-a dovedit a fi suficienta. Doze de 20 mg sau mai mari nu vor aduce beneficii terapeutice suplimentare. Infarct miocardic: Metoprolol va fi administrat intravenos imediat ce simptomele indica un infarct miocardic acut. Acest tratament va fi initiat de preferinta pe sectia de coronarieni sau pe sectii similare imediat dupa stabilizarea starii hemodinamice a pacientului. Se vor administra trei injectii a cate 5 mg in bolus, la intervale de 5 minute, in functie de starea hemodinamica a pacientului (A se vedea "Contraindicatii" si "Precautii speciale"). La pacientii care au tolerat doza intravenoasa totala (15 mg), se va initia tratamentul cu Betaloc 50 mg de patru ori pe zi sau cu doza corespunzatoare de Betaloc ZOK la 15 minute dupa ultima injectie intravenoasa si se va continua timp de 48 ore. Doza de intretinere este de 100 mg Betaloc de doua ori pe zi (dimineata si seara) sau de 200 mg Betaloc ZOK o data pe zi. La pacientii care nu au tolerat intreaga doza intravenoasa de metoprolol (15 mg), tratamentul oral se va initia cu precautie incepand cu doze reduse. Tulburari ale functiei renale: La pacientii cu functia renala afectata nu este necesara ajustarea dozei. Tulburari ale functiei hepatice: In mod normal, la pacientii cu ciroza hepatica nu este necesara ajustarea dozei deoarece legarea de proteine a metoprololului este redusa (5-10%). Cand exista semne de tulburari grave ale functiei hepatice (de ex. pacienti operati) se va lua in considerare o reducere a dozei. Varstnici: La pacientii varstnici nu este necesara ajustarea dozei. Copii: Experienta privind tratamentul cu Betaloc la copii este limitata.

Contraindicatii: Bloc atrioventricular de grad II si III, insuficienta cardiaca decompensata, bradicardie sinusala relevanta clinic, boala de nod sinusal, soc cardiogen, tulburari severe ale circulatiei arteriale periferice. Nu se va administra metoprolol la pacientii cu suspiciune de infarct miocardic acut daca frecventa cardiaca este < 45 batai/minut, daca intervalul PQ este > 0,24 sec sau daca presiunea sanguina sistolica este < 100 mm Hg. Injectiile cu Betaloc sunt contraindicate la pacientii care au demonstrat hipersensibilitate la metoprolol tartrat sau la alte beta-blocante.

Precautii: Nu se vor administra intravenos antagonisti de calciu de tipul verapamil la pacientii tratati cu beta-blocante. In general, la pacientii astmatici se va administra concomitent un beta2-agonist (comprimate si/sau aerosol). Este posibil ca doza de beta2-agonist sa necesite o modificare (crestere) in momentul inceperii tratamentului cu Betaloc. Pe perioada tratamentului cu Betaloc, riscul de a interfera cu metabolismul glucidic sau de a masca hipoglicemia este mult mai redus comparativ cu beta-blocantele neselective. Se recomanda ca la pacientii cu insuficienta cardiaca, decompensarea sa fie tratata atat inainte, cat si in timpul administrarii de metoprolol. Foarte rar, tulburarile de conducere atrio-ventriculara preexistente, de grad moderat, se pot agrava (determinand posibil bloc AV). Daca pacientii dezvolta bradicardie, se vor administra doze mai scazute de Betaloc sau se va intrerupe administrarea gradat. Betaloc poate agrava simptomele tulburarilor circulatorii arteriale periferice, in special prin efectul sau hipotensor. La pacientii cu diagnostic de feocromocitom se va administra concomitent cu Betaloc si un alfa-blocant. Inainte de interventia chirurgicala, anestezistul va fi informat daca pacientul este tratat cu metoprolol. Nu se recomanda intreruperea administrarii de beta-blocant la pacientii la care se va interveni chirurgical. Se va evita intreruperea brusca a tratamentului. Aceasta se va efectua, pe cat posibil, gradat pe o perioada de 10-14 zile cu doze scazande pana la 25 mg pe zi in ultimele 6 zile. In aceasta perioada, pacientii cu boala coronariana vor fi tinuti sub stricta supraveghere. In timpul intreruperii beta-blocadei poate creste riscul producerii evenimentelor coronariene, inclusiv a mortii subite. Se presupune ca la bolnavii tratati cu beta-blocante socul anafilactic imbraca o forma mult mai severa. In cazurile in care presiunea sistolica este sub 100 mm Hg, administrarea de Betaloc intravenos se va efectua cu precautie, deoarece exista riscul scaderii suplimentare a presiunii sanguine (de ex. la pacientii cu aritmii cardiace). La pacientii cu suspiciune de sau cu infarct miocardic confirmat se va monitoriza cu deosebita grija starea hemodinamica dupa fiecare doza de 5 mg administrata intravenos. Nu se va administra a doua sau a treia doza in cazul in care frecventa cardiaca este sub 40 batai/minut, presiunea sistolica este < 90 mm Hg si intervalul P-Q este > 0,26 secunde, sau daca exista semne ale agravarii dispneei sau transpiratiei.

Interactiuni: Pacientii tratati concomitent cu blocante ale ganglionilor simpatici, alte beta-blocante (de ex. colire), sau inhibitori de monoamino-oxidaza (IMAO) vor fi supravegheati strict. In cazul in care tratamentul concomitent cu clonidina trebuie intrerupt, se va sista administrarea de beta-blocant cu cateva zile inaintea clonidinei. In cazul administrarii concomitente de Betaloc si antagonisti de calciu de tipul verapamil sau diltiazem, si/sau agenti antiaritmici, se va urmari posibila aparitie a efectelor inotrop si cronotrop negative. Nu se vor administra intravenos antagonisti de calciu de tip verapamil la pacientii tratati cu beta-blocante. Beta-blocantele pot accentua efectele inotrop si dromotrop negative ale agentilor antiaritmici (de tipul chinidinei si amiodarona). La pacientii tratati cu beta-blocante, anestezicele inhalatorii vor accentua efectul cardiodepresor. Inductorii enzimatici si inhibitorii enzimatici pot influenta concentratia plasmatica de metoprolol. Concentratia plasmatica de metoprolol este scazuta de rifampicina si poate fi crescuta de cimetidina, alcool si hidralazina. Tratamentul concomitent cu indometacin sau alte medicamente inhibitoare ale prostaglandin-sintetazei poate scadea efectul antihipertensiv al beta-blocantilor. In anumite conditii, cand se administreaza adrenalina pacientilor tratati cu antagonisti ai receptorilor beta-adrenergici, beta-blocantele cardioselective influenteaza mai putin controlul presiunii sanguine comparativ cu cele neselective. Doza de antidiabetice va fi reajustata la pacientii tratati cu beta-blocante.

Sarcina si alaptare: Ca majoritatea medicamentelor, Betaloc va fi administrat in perioada sarcinii si a alaptarii numai in cazurile in care utilizarea sa este absolut necesara. Ca toti agentii antihipertensivi, beta-blocantele pot determina reactii adverse, de ex. bradicardie la fat, nou-nascut si la sugar. Totusi cantitatea de Betaloc preluata prin laptele matern este neglijabila, iar efectele beta-blocadei asupra fatului sunt minime daca mama este tratata cu doze de metoprolol aflate in limitele terapeutice normale.

Efecte asupra capacitatii de a conduce si de a manevra masini. Inainte de a conduce si de a manevra masini, pacientii trebuie sa-si cunoasca propriile reactii la Betaloc, deoarece pot aparea ocazional obnubilare sau oboseala.

Reactii adverse: Betaloc este bine tolerat, iar reactiile adverse aparute sunt, in general moderate si reversibile. S-au raportat urmatoarele evenimente in cadrul studiilor clinice sau a utilizarilor de rutina. In majoritatea cazurilor nu s-a stabilit o conexiune intre aparitia reactiilor adverse si tratamentul cu Betaloc. S-au utilizat urmatoarele definitii ale frecventei acestora: foarte des (> 10%), des (1-9,9%), izolat (0,1-0,9%), rar (0,01-0,09%) si foarte rar (< 0,01%). Sistemul cardiovascular: Des: bradicardie, tulburari posturale (foarte rar cu sincopa), extremitati reci, palpitatii. Izolat: deteriorari pasagere ale simptomelor insuficientei cardiace, bloc AV grad I, edem, dureri precordiale. Rar: tulburari de conducere cardiaca, aritmii cardiace. Foarte rar: gangrena la pacientii cu tulburari severe, preexistente ale circulatiei periferice. Sistemul nervos central: Foarte des: oboseala. Des: obnubilare, cefalee. Izolat: parestezii, crampe musculare.

Sistemul gastrointestinal: Des: greturi, dureri abdominale, diaree, constipatie. Izolat: varsaturi. Rar: uscaciunea gurii. Sistemul sanguin: Foarte rar: trombocitopenie. Ficat: Rar: tulburari ale testelor functiei hepatice. Metabolism: Izolat: crestere ponderala. Psihic: Izolat: depresii, tulburari de concentrare, somnolenta sau insomnie, cosmaruri. Rar: nervozitate, anxietate, impotenta/ disfunctii sexuale. Foarte rar: amnezie/ tulburari de memorie, confuzie, halucinatii. Aparatul respirator: Des: dispnee. Izolat: bronhospasm. Rar: rinita. Organe senzitive: Rar: tulburari de vedere, absenta secretiei lacrimale, ochi iritati, conjunctivita. Foarte rar: tinitus, tulburari gustative. Piele: Izolat: rash (sub forma de urticarie psoriaziforma si leziuni cutanate distrofice), transpiratii. Rar: caderea parului. Foarte rar: reactii de fotosensibilitate, psoriazis agravat.

Supradozare: Simptome: Supradozarea cu metoprolol poate determina hipotensiune severa, bradicardie sinuzala, bloc atrioventricular, insuficienta cardiaca, soc cardiogen, stop cardiac, bronhospasm, tulburari ale starii de constienta/coma, greturi, varsaturi, cianoza. Ingestia concomitenta de alcool, alte hipertensive, chinidina sau barbiturice poate agrava starea pacientului. Tratamentul supradozarii: In caz de hipotensiune severa, bradicardie, decompensare cardiaca iminenta se va administra intravenos un beta1-agonist (de ex. prenalterol) la intervale de 2- 5 minute sau in perfuzie continua pana se obtine efectul dorit. Daca beta1-agonistul selectiv nu este disponibil, se poate folosi dopamina; sulfatul de atropina i.v. poate fi utilizat pentru blocarea nervului vag. Daca nu se obtine un efect satisfacator, pot fi folositi alti agenti simpatomimetici cum ar fi dobutamina sau noradrenalina. Se pot administra si doze de 1-10 mg de glucagon. Un pacemaker poate fi necesar. Pentru a combate bronhospasmul se va administra un beta2-agonist i.v. A se observa ca dozele de antidot necesare tratamentului supradozarii cu beta-blocante sunt mult mai mari decat dozele terapeutice recomandate in mod normal. Aceasta rezulta din faptul ca receptorii beta sunt ocupati de beta-blocant.

Proprietati farmacodinamice: Metoprolol este un beta1-blocant selectiv blocand receptorii beta1 la doze mult mai mici decat cele necesare blocarii receptorilor beta2. Metoprolol are un efect de stabilizare membranara nesemnificativ si nu prezinta activitate partial agonista. Metoprolol reduce sau inhiba efectul agonist al catecolaminelor asupra cordului (eliberate in timpul stresului fizic si psihic). In consecinta cresterile uzuale ale frecventei cardiace, debitului cardiac, contractilitatii cardiace si ale presiunii cardiace sanguine pe care le produce cresterea acuta a nivelului de catecolamine, sunt reduse de metoprolol. In conditiile unui nivel ridicat de adrenalina endogena, metoprolol va interfera intr-un grad mult mai redus cu controlul presiunii sanguine decat beta-blocantele neselective. La nevoie, metoprolol poate fi administrat in asociere cu un beta2-agonist la pacientii cu simptomele unei boli pulmonare obstructive. Administrat concomitent cu un agonist beta2, Betaloc interfera la dozele terapeutice intr-un grad mult mai scazut cu bronhodilatatia mediata de agonistul beta2, comparativ cu beta-blocantele neselective. Interferenta Betaloc cu eliberarea de insulina si cu metabolismul glucidic este mult mai redusa decat cea a beta-blocantelor neselective. Influenta Betaloc asupra raspunsului cardiovascular la hipoglicemie este mult mai scazuta decat cea a beta-blocantelor neselective. Studii pe termen scurt au descris ca Betaloc poate determina cresteri usoare ale concentratiei plasmatice de trigliceride si acizi grasi liberi. In unele cazuri s-a observat o usoara scadere a nivelului de lipoproteine HDL, dar intr-un grad mult mai redus decat in cazul beta-blocantelor neselective. In cadrul unui studiu extins pe parcursul catorva ani s-a demonstrat o reducere semnificativa a nivelului seric de colesterol total dupa tratamentul cu metoprolol. Calitatea vietii nu va fi compromisa sau va fi imbunatatita pe perioada tratamentului cu Betaloc. S-a observat cresterea calitatii vietii la pacientii care au suferit un infarct miocardic acut si la cei cu cardiomiopatie dilatativa idiopatica si care au fost tratati cu metoprolol.

Proprietati farmacocinetice: Absorbtia si distributia: Dupa o injectie i.v. metoprolol este distribuit rapid in decurs de 5-10 minute. Exista o legatura lineara intre nivelul plasmatic si dozele administrate in limite de 5-20 mg. Metoprolol va fi absorbit complet dupa administrarea orala. In limitele dozelor terapeutice, concentratia plasmatica creste linear in corelatie cu marimea dozei. Concentratia plasmatica maxima se atinge in aproximativ 1,5-2 ore. De asemenea, profilul plasmatic prezinta o variabilitate extinsa la diferitii subiecti. Ca urmare a unui efect first-pass extins, biodisponibilitatea sistemica a metoprololului dupa o doza orala unica este de aproximativ 50%. Dupa administrari repetate, fractiunea sistemica disponibila creste la aproximativ 70%. In cazul ingestiei concomitente de alimente, biodisponibilitatea dupa o doza orala va fi de aproximativ 30-40%. Metoprolol se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 5-10%. Metabolism si eliminare: Metoprolol este metabolizat la nivel hepatic prin oxidare. S-au identificat trei metaboliti principali, dar nici unul nu are efecte beta-blocante cu importanta clinica. De regula, in urina se gaseste 95% din doza orala. Circa 5% din doza administrata va fi excretata pe cale urinara sub forma nemodificata, acest procent putand creste pana la 30% in cazuri izolate. Timpul de injumatatire al metoprolol este de 3,5 ore (limite: 1-9 ore). Clearance-ul total este de aproximativ 1 litru/minut. La varstnici nu se produc modificari semnificative ale farmacocineticii metoprololului. Biodisponibilitatea sistemica si eliminarea de metoprolol vor fi nemodificate la pacientii cu tulburari functionale renale. Totusi, excretia de metaboliti va fi redusa. La pacientii cu o rata de filtrare glomerulara (RFG) mai mica de 5 ml/min s-a observat o acumulare semnificativa de metaboliti. In orice caz, aceasta acumulare de metaboliti nu va accentua blocada receptorilor beta. Datorita legarii reduse de proteinele plasmatice, farmacocinetica metoprololului va fi putin afectata de tulburarile functiei hepatice. Totusi, la pacientii cu ciroza hepatica severa si shunt portocav, biodisponibilitatea metoprololului poate fi crescuta, iar clearance-ul total poate scadea. Pacientii cu anastomoza portocava au un clearance total de circa 0,3 ml/min si valori ale ariei de sub curba concentratie-timp (AUC) de 6 ori mai mari decat cele la subiectii sanatosi.

Incompatibilitati: Nu se va adauga Betaloc 1 mg/ml injectabil la Macrodex.
Instructiuni de folosire: Betaloc 1 mg/ml injectabil, corespunzand la 40 mg metoprolol, poate fi diluat in 1000 ml din urmatoarele solutii perfuzabile: clorura de sodiu 0,9%, manitol 150 mg/ml, dextroza 100 mg/ml, dextroza 50 mg/ml, fructoza 200 mg/ml, zahar convertibil 100 mg/ml, solutii Ringer, Ringer-dextroza, Ringer acetat. Solutia de Betaloc 1mg/ml injectabil va fi utilizata pana in 12 ore.