Nume: CAPOTEN®
Producator: Bristol-Myers Squibb

Descriere: Capoten este un inhibitor specific al enzimei de conversie a Angiotensinei I spre Angiotensina II.

Forma de prezentare: Comprimate continand 25 mg captopril

Indicatii terapeutice: Hipertensiunea arteriala: Capoten este indicat pentru tratamentul HTA. Poate fi utilizat singur, precum si in combinatie cu alte antihipertensive, indeosebi diureticele tiazidice. In acest caz efectele lor sunt aproximativ aditive. Insuficienta cardiaca: Capoten este indicat in tratamentul ICC in asociatie cu diuretice si digitalice. Efectul benefic al captoprilului in IC nu necesita neaparat prezenta digitalicelor. Disfunctia ventriculului stang dupa infarctul miocardic: Capoten este indicat la pacienti stabilizati clinic, cu insuficienta ventriculara stanga postinfarct, manifestata prin fractie de ejectie <40%. In aceste cazuri, captoprilul a redus incidenta IVS decom-pensate, prelungind semnificativ durata supravietuirii dupa infarctul miocardic. Nefropatia diabetica: Capoten este indicat in tratamentul nefropatiei diabetice (proteinurie >500 mg/zi) la pacienti cu diabet zaharat insulino-dependent de tip I si retinopatie. Capoten incetineste evolutia insuficientei renale catre boala renala terminala.

Dozare si schema de tratament: Hipertensiunea arteriala: tratamentul cu Capoten trebuie sa cuprinda cea mai mica doza eficienta care a fost determinata in functie de nevoile pacientului. Hipertensiunea usoara si moderata: doza de inceput este de 12,5 mg de 2 ori pe zi. Doza uzuala de intretinere este de 25 mg de 2 ori pe zi si poate fi crescuta suplimentar la 2-4 saptamani interval, pana cand este obtinut raspunsul satisfacator, dar nu mai mult de 50 mg de 2 ori pe zi. Daca nu se obtine raspunsul terapeutic scontat, alaturi de Capoten poate fi asociat un diuretic tiazidic. Doza de diuretic poate fi crescuta la interval de 1-2 saptamani, pana la nivelul optim sau pana la doza maxima admisa. Hipertensiunea severa: in hipertensiunea severa in care terapia standardizata este ineficienta sau inadecvata din cauza efectelor adverse, doza de inceput este de 12,5 mg/zi. Dozele pot fi crescute treptat pana la doza maxima de 50 mg de 2 ori pe zi. Doza zilnica de 150 mg de Capoten nu trebuie sa fie depasita in mod normal. Insuficienta cardiaca: terapia cu Capoten trebuie sa inceapa sub supravegherea atenta a medicului. Capotenul trebuie sa fie introdus cand terapia diuretica (de ex. Furosemid 40-80 mg sau echivalent) se dovedeste a fi incapabila sa controleze simptomele . Doza de debut de 6,25 mg sau 12,5 mg poate reduce tranzitor efectul hipotensiv al acestora. Posibilitatea aparitiei acestui efect poate fi scazuta prin intreruperea sau reducerea diureticului daca este posibil inainte de inceperea tratamentului cu Capoten. Doza de intretinere uzuala este de 25 mg de doua sau trei ori pe zi si poate fi crescuta treptat la interval de cel putin doua saptamani, pana la obtinerea raspunsului terapeutic dorit. Doza maxima obisnuita este de 150 mg/zi. Varstnici: Doza trebuie fixata in functie de raspunsul tensiunii arteriale si pastrata atat de scazuta cat este posibil sa fie tinuta sub control. Deoarece pacientii in varsta au o functie renala redusa si disfunctii ale altor organe, se indica initial o doza scazuta de Capoten. Copii: Capotenul nu se recomanda in tratamentul hipertensiunii usoare si moderate la copii. Experienta in neonatologie, in special pentru sugarii prematuri, este limitata. Deoarece functia renala a sugarilor nu este echivalenta cu a copiilor mai mari si a adultilor, ar trebui folosite doze mai scazute de Capoten si aplicate sub supraveghere medicala stricta. Doza de inceput trebuie sa fie de 0,3 mg/kg corp/zi pana la un maxim de 6 mg/kg corp/zi divizata in mai multe doze. Doza trebuie sa fie individualizata in functie de raspunsul terapeutic si poate fi administrata de doua sau trei ori pe zi. Pacientii cu insuficienta renala: acolo unde este indicat din punct de vedere clinic la pacientii cu hipertensiune severa dar si cu insuficienta renala, doza trebuie pastrata la un nivel atat de scazut cat sa mentina un control al tensiunii arteriale adecvat. Doza poate fi fixata in functie de raspuns si trebuie stabilite niste intervale de timp adecvate intre dozele adaptate. La acesti pacienti este preferabil un diuretic de ansa decat un tiazidic. Capotenul este eliminat rapid prin hemodializa.

Contraindicatii, precautii si atentionari.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la produs in antecedente. In sarcina. Capotenul este contraindicat in sarcina si nu trebuie administrat femeilor care sunt suspecte ca ar fi insarcinate. Expunerea mamelor la acest medicament in trimestrele II si III de sarcina a fost asociata cu oligoamniosul si hipotensiunea neonatala si/sau cu anurie.

Precautii: Monitorizarea tratamentului trebuie sa includa aprecierea functiei renale inainte de initierea tratamentului si apoi la intervale corespunzatoare. Pacientii cu insuficienta renala, in mod nornal, nu ar trebui sa fie tratati cu captopril. Capoten nu ar trebui folosit la pacientii cu stenoza aortica sau cu obstructia tractului respirator. Exista o experienta limitata in ceea ce priveste tratamentul crizei acute hipertensive, de aceea, Capotenul trebuie evitat la acesti pacienti. Atentie Incidenta reactiilor adverse la captopril este asociata in principal cu integritatea functiei renale deoarece medicamentul este excretat in principal prin rinichi. Capotenul nu se recomanda pacientilor cu insuficienta renala. Hipotensiunea: la prima sau a doua doza, unii pacienti pot avea simptome de hipotensiune care in multe cazuri dispar usor daca pacientul este culcat. La pacientii cu hipertensiune severa si renin-dependenta (hipertensiunea renovasculara) sau cu insuficienta cardiaca congestiva severa, care au primit doze mari de diuretic, poate aparea un raspuns hipotensor exagerat, de obicei, in prima ora dupa administrarea dozei initiale de Capoten. La acesti pacienti, prin intreruperea terapiei diuretice sau reducerea semnificativa a acesteia cu 4-6 zile inainte de introducerea in tratament a Capotenului, se reduce considerabil posibilitatea aparitiei hipotensiunii. Prin initierea terapiei cu Capoten in doze mici (6,25 mg sau 12,5 mg), durata oricarui efect hipotensiv este diminuata. Unii pacienti pot beneficia chiar de o perfuzie cu ser fiziologic (solutie salina). Aparitia hipotensiunii la prima doza de Capoten nu prejudiciaza urmatoarele doze stabilite. Potasiul seric: deoarece Capotenul scade productia de aldosteron, potasiul seric este mentinut la valori normale chiar si la pacientii care primesc tratament cu diuretice. La pacientii cu insuficienta renala marcata poate aparea o crestere semnificativa a potasiului seric. Aparatul renal: la pacientii cu functie renala normala, proteinuria este foarte rara. Proteinuria poate aparea de obicei la pacientii cu hipertensiune severa si cunoscuti ca fiind purtatori ai unor boli renale. La unii dintre acesti pacienti a fost descris sindromul nefrotic. In primele noua luni de tratament este recomandata estimarea lunara a proteinelor urinare atunci se face o noua determinare din urina de 24 ore si daca aceasta indica o depasire a cantitatii proteinelor de 1 g/zi, atunci trebuie sa se faca o analiza a beneficiilor si riscurilor tratamentului cu Capoten. La unii pacienti cu boli renale, mai ales la cei cu stenoza arteriala renala bilaterala sau unilaterala, la cei cu un singur rinichi functional s-au constatat concentratii crescute ale ureei sanguine si ale creatininei serice. In aceasta situatie trebuie redusa doza de Capoten si/sau intreruperea diureticului. Pentru unii dintre pacienti nu este posibil sa se normalizeze tensiunea arteriala si astfel sa se mentina o perfuzie renala adecvata. Hematologie: neutropenia/granulocitoza, trombocitopenia si anemia au fost raportate la pacientii care au primit tratament cu Capoten. La pacientii cu functia renala normala si fara alti factori de risc, neutropenia apare foarte rar. Capotenul trebuie folosit de rutina la pacientii cu insuficienta renala preexistenta, cu boli vasculare de colagen, sub tratament imunosupresiv, cu allopurinol sau procainamida sau combinatii ale acestor factori care determina complicatii. In timpul tratamentului toti pacientii trebuie sfatuiti sa semnaleze orice semn de infectie (cum ar fi durerea in gat, febra), pentru a se controla evolutia numarului de leucocite. Capotenul si alte medicamente care pot fi administrate concomitent trebuie intrerupte daca este suspectata sau detectata neutropenia accentuata (neutrofilie
Reactii adverse: Idiosincrazie: angioedemul cuprinzand extremitatile, fata, buzele, mucoasele, limba, glota sau laringele a fost observat la pacientii tratati cu inhibitori ACE, incluzand captoprilul. In aceasta situatie, tratamentul cu ACE trebuie intrerupt. Hematologice: neutropenie, anemie si trombocitopenie. Foarte rar a fost raportata ANA pozitiva. Renale: proteinurie, uree si creatinina crescuta in sange, potasiu seric crescut si acidoza. Cardiovasculare: hipotensiune, tahicardie. Tegumente: eruptii cutanate, prurit. Aceste semne sunt usoare de obicei, trecatoare si cu aspect maculopapular, rar urticarian si dispar in cateva zile dupa reducerea dozei, tratament de scurta durata cu un antihistaminic si/sau intreruperea terapiei. In cateva cazuri, la aceasta eruptie s-a asociat si febra. Pruritul, hiperemia, eruptia veziculara sau buloasa si fotosensibilitatea au fost si ele raportate. Gastrointestinale: Au fost semnalate alterari ale gustului, autolimitate de obicei si reversibile. Alaturi de pierderea gustului se poate asocia si pierderea in greutate. Au mai fost semnalate stomatita si ulcerele aftoase. Cresterea enzimelor hepatice a fost notata la cativa pacienti. De asemenea au fost raportate rare cazuri de distrugere hepatocelulara si icter colestatic. Pot aparea: iritatia gastrica si dureri abdominale. Pancreatita a fost semnalata destul de rar la pacientii tratati cu inhibitori ai ACE; in unele cazuri, aceasta s-a dovedit a fi fatala. Alte efecte: Au mai fost raportate parestezii ale mainilor, boala serului, tuse, bronhospasm si limfadenopatie.

Interactiuni cu alte medicamente: Diuretice: diureticele potenteaza efectul antihipertensiv al Capotenului. Diureticele care economisesc potasiul (triamteren, amilorid, spironolactona) sau suplimentarea de potasiu pe cale orala sau parenterala, pot determina o crestere semnificativa a potasiului seric. Indometacin: poate aparea o reducere a efectului antihipertensiv. Acest lucru se intampla probabil si cu alte medicamente nesteroidiene, antiinflamatoare. Vasodilatatoare: Capotenul are actiune sinergica cu vasodilatatoarele periferice, cum ar fi minoxidilul. Prevenirea acestei interactiuni poate evita un efect imediat hipotensiv. Allopurinol si procainamida: au fost raportate cazuri de neutropenie si/sau sindrom Stevens-Johnson la pacientii tratati cu Capoten si allopurinol sau procainamida. Imunosupresoare: Azatioprina si ciclofosfamida au fost asociate cu discrazii sanguine la pacientii cu insuficienta renala tratati cu Capoten. Probenecid: clearace-ul renal al Capotenului scade in prezenta probenecidului. Litiu: folosirea concomitenta a litiului si a inhibitorilor de ACE poate duce la o crestere a concentratiei litiului seric.