Nume: CORINFAR® retard
Producator: ASTA Medica - AWD

Compozitie calitativa si cantitativa: Un comprimat retard contine ca substanta activa 20 mg nifedipin. Excipienti: Lactoza monohidrat. Stearat de magneziu. Poiletilenglicol 6000 (macrogol 6000). Polietilenglicol 35000 (macrogol 35000). Talc. Amidon de cartof. Metilhidrixipropilceluloza. Polividon K 25. Celuloza microcristalina. Oxid (IV) de titan (E171). Galben de chinoleina (E104).
Forma farmaceutica: Comprimat retard.

Indicatii terapeutice: Angina pectorala cronica stabila (angina de efort); angina vasospastica (angina Prinzmetal, angina instabila); hipertensiune esentiala.

Dozare, mod si durata de administrare: Dozarea se face individual in functie de severitatea bolii si de reactivitatea pacientului la medicament. In functie de tabloul clinic doza trebuie atinsa treptat, incepand cu doze initiale scazute. Pacientii cu insuficienta hepatica trebuie atent supravegheati; in cazul de fata poate fi necesara o reducere a dozei. Pacientii care prezinta concomitent afectiuni severe cerebro-vasculare trebuie tratati cu doze mai mici. Daca nu se prescrie altfel este valabila urmatoarea schema de tratament pentru persoanele adulte: Angina pectorala vasospastica si cronica stabila: Tratamentul se efectueaza cu o doza zilnica medie de 20 mg de 2 ori pe zi (de 2 ori pe zi cate un comprimat retard). In cazul in care sunt necesare doze mai mari, este posibila marirea treptata a dozei zilnice la maximum de 2 ori pe zi cate 40 mg (de 2 ori cate 2 comprimate retard). Doza zilnica maxima nu trebuie sa depaseasca 80 mg (4 comprimate retard). Hipertensiunea esentiala: Tratamentul se efectueaza cu cu o doza zilnica medie de 20 mg de 2 ori pe zi (de 2 ori cate un comprimat retard). In cazul in care este necesara o doza mai mare, cresterea dozei zilnice se va face treptat la maximum de 2 ori pe zi 40 mg (de 2 ori cate 2 comprimate retard). Doza maxima zilnica nu trebuie sa depaseasca 80 mg (4 comprimate retard). Corinfar retard se administreaza dupa mese, nemestecate, cu o cantitate de lichid. Administrarea concomitenta de alimente duce la o resobtie lenta a substantei active, dar nu redusa. Intervalul intre administrarea a doua doze de Corinfar retard trebuie sa fie de cel putin 4 ore. Intervalul recomandat intre 2 administrari este de 12 ore (dimineata si seara). Durata tratamentului este stabilita de medic. In cazul unui tratament cu doze mari si/sau de lunga durata tratamentul trebuie redus treptat pana la terminarea acestuia, din cauza posibilei aparitii a fenomenului de “rebound“.

Contraindicatii: ªoc cardiovascular; stenoza aortica severa; angina pectorala instabila; infarct miocardic acut (in intervalul primelor 4 saptamani); hipersensibilitate cunoscuta la nifedipin. Se recomanda prudenta in cazul hipotensiunii (hipotensiune severa cu valori sistolice sub 90 mm Hg) ca si in insuficienta cardiaca decompensata.
Recomandari: Se recomanda o supraveghere atenta a pacientilor in cazul administrarii concomitente a nifedipinei si a beta-blocantilor, deoarece se poate ajunge la hipotensiune severa; ocazional s-a semnalat aparitia insuficientei cardiace. Nifedipin poate intarzia eliminarea digoxinei. Tratamentul concomitent cu ambele produse poate duce la cresterea nivelelor digoxinei si la potentarea actiunii si a reactilor adverse ale acesteia. Se recomanda o dozare prudenta in cazul unei insuficiente cardiace manifeste. Administrarea produsului Corinfar la pacientii aflati in dializa renala, cu hipertensiune maligna si insuficienta renala ireversibila cu hipovolemie se va face cu deosebita precautie, intrucat prin vasodilatatie se poate instala o hipotensiune severa. Pacientii cu functie hepatica redusa trebuie atent supravegheati; in acest caz poate fi necesara o reducere a dozei.

Interactiuni cu alte medicamente: Efectul hipotensiv al nifedipinei poate fi accentuat prin asocierea altor antihipertensive ca si a antidepresivelor triciclice. In combinatie cu nitratii sunt potentate actiunile asupra tensiunii si frecventei cardiace. Administrarea concomitenta de nifedipin si beta-blocante impune supravegherea atenta a pacientilor, intrucat poate sa se produca scaderea pronuntata a tensiunii arteriale, ocazional observandu-se dezvoltarea unei insuficiente cardiace. Anumite medicamente din grupa antagonostilor de calciu pot potenta actiunea inotrop negativa a unor antiaritmice ca ex.: amiodarona si chinidina. Astfel de observatii nu s-au semnalat la nifedipin. In cazul unei terapii combinate cu chinidina, nifedipin poate induce o scadere a concentratiei plasmatice a chinidinei si respectiv cresterea acesteia dupa intreruperea tratamentului cu nifedipin, ceea ce recomanda controlul periodic al concentratei chinidinei plasmatice. Nifedipin poate influenta cresterea concentratiei plasmatice a digoxinei si a teofilinei, ceea ce recomanda controlul acestora. Cimetidina si in masura mai mica ranitidina pot conduce la cresterea concentratiei plasmatice de nifedipin, intensificand implicit actiunea acestuia.

Sarcina si alaptare: Nifedipin nu se va administra pe toata perioada sarcinii deoarece studiile experimentale au pus in evidenta embriotoxicitate (malformatii). Nu exista date privind acest aspect la om. Nifedipin este excretat in laptele matern. Nu exista experienta privind actiunea sa asupra sugarului, motiv pentru care se va intrerupe alaptarea daca in aceasta perioada se impune administrarea de nifedipin.
Recomandari privind participarea la traficul rutier si manuirea utilajelor: Tratamentul cu acest medicament necesita un control medical regulat. Aparitia reactiilor diferentiate individual pot modifica capacitatea de reactie in asa fel, incat sunt influentate capacitatea de participare la traficul rutier, manuirea unor utilaje de precizie sau lucrul neasiguarat. Acestea sunt valabile mai ales la inceputul tratamentului, la cresterea dozei ca si in asociere cu alcool.

Reactii adverse: In primele saptamani de tratament se poate ajunge la poliurie. In cazul unei insuficiente renale se poate ajunge la o inrautatire temporara a functiei renale. La pacientii cu hipertensiune arteriala sau afectiuni coronariene, intreruperea brusca a nifedipinei poate declansa criza hipertensiva sau ischemie miocardica (“
fenomenul de rebound“). Frecvent: Mai ales la inceputul tratamentului pot aparea frecvent, dar cu caracter tranzitoriu, cefalee, flush si senzatie de caldura (eritem, eritromelalgie). Ocazional: Mai ales la inceputul tratamentului pot aparea crize de angina pectorala, respectiv la pacientii cu angina pectorala se poate observa cresterea frecventei, duratei si gradului de severitate a crizelor. Ocazional, s-au semnalat obnubilare, palpitatii si tahicardie, o scadere a tensiunii arteriale sub valori normale (reactie hipotona), edeme ale membrelor inferioare pe baza unei vasodilatatii, ca si ameteala, fatigabilitate si parestezii. Rar: In timpul tratamentului se observa tulburari gastrointestinale : greturi, flatulenta si diaree. Au fost rareori observate reactii cutanate, ca ex.: prurit, urticarie, exantem, izolat dermatita exfoliativa. In cazul unui tratament de lunga durata la pacientii varstnici s-a semnalat ginecomastie, fenomen reversibil dupa intreruperea tratamentului. Foarte rar: S-au descris modificari ale tabloului sanguin, ca ex.: anemie, leucopenie, trombocitopenie, purpura trombocitopenica. In cazuri foarte rare s-a observat o crestere tranzitorie a glicemiei (hiperglicemie). De aceasta se va tine cont in mod deosebit la pacientii cu diabet zaharat. Izolat: S-a semnalat infarct miocardic. In special la doze mari pot aparea in cazuri izolate mialgii, tremor ca si o modificare minora, tranzitorie a perceptiei optice. In cazul unui tratament de lunga durata pot aparea modificari gingivale (hiperplazia gingivala), fenomene reversibile dupa intreruperea tratamentului. Tulburari ale functiei hepatice au fost izolat semnalate (colestaza intrahepatica, cresterea transaminazelor), fenomene reversibile dupa intreruperea tratamentului si hepatita alergica.

Supradozare: Simptomele intoxicatiei: S-au observat urmatoarele simptome in cazul unei intoxicatii grave cu nifedipin: tulburari de constienta pana la coma, prabusire tensionala, tulburari de ritm cardiac tahicardice/bradicardice, hiperglicemie, acidoza metabolica, hipoxie, soc cardiogen cu edem pulmonar. Tratamentul intoxicatiilor: Are ca obiectiv eliminarea toxicului si restabilirea echilibrului cardiocirculator. Dupa ingestia orala se recomanda spalaturi gastrice abundente, eventual combinate cu o spalatura intestinala. Indeosebi dupa intoxicatiile cu preparate retard se va urmari eliminarea lor pe cat posibil de completa din intestinul subtire pentru a evita absorbtia inevitabila a substantei active. In cazul administrarii de laxative se va tine cont de inhibarea musculaturii intestinale prin antagonistii de calciu, care poate merge pana la atonie intestinala. Hemodializa nu da rezultate, deoarece nifedipin nu este dializabil, se recomanda plasmafereza (legare puternica de proteinele plasmatice, volum de distributie relativ mic). Tulburarile de ritm cardiac insotite de bradicardie se trateaza simptomatic cu atropina si/sau beta-simpatomimetice, in cazul unui stop iminent prin bradicardie se recomanda terapia temporara cu stimulator cardiac. Hipotensiunea, ca urmare a socului cardiogen si a vasodilatatiei periferice, se trateaza cu calciu (1 - 2 g de gluconat de calciu i.v.), dopamin (pana la 25 mcg/kg corp/minut), adrenalina, respectiv noradrenalina. Posologia acestor medicamente este in functie de actiunea urmarita. Nivelul calciului seric trebuie mentinut normal pana la usor crescut. Orice ingerare suplimentara de lichide sau transfer de volum lichidian trebuie efectuata cu precautie si necesita monitorizare hemodinamica din cauza potentialelor riscuri de suprasarcina cardiaca.

Propietati farmacodinamice: Nifedipin este un antagonist de calciu de tipul 1,4-dihidropiridina. Acesti antagonisti de calciu reactioneaza in mod foarte specific cu canalele lente de calciu si inhiba influxul de ioni de calciu in celula prin canalele de calciu de tip L. Se ajunge astfel la o scadere a concentratiei calciului intracelular si astfel la o inhibare a transmiterii de semnale intracelulare. Nifedipin actioneaza mai ales asupra celulelor musculaturii netede din alcatuirea vaselor coronariene si la nivelul vaselor periferice “de rezistenta“. Consecinta acestei actiuni este vasodilatatia. In doze terapeutice nifedipin nu are practic nici o actiune directa asupra miocardului. Nifedipin scade tonusul muscular al arterelor coronare, ceea ce are drept consecinta vasodilatatia acestora si ameliorarea circulatiei. In acelasi timp, prin vasodilatatie arteriala este scazuta rezistenta periferica (postsarcina). La inceputul tratamentului cu nifedipin poate avea loc cresterea frecventei cardiace si a debitului cardiac in mod reflex. Aceasta crestere nu este suficient de marcata pentru a compensa vasodilatatia. Ca urmare, presiunea arteriala scade. In tratamente de lunga durata cu nifedipin, debitul cardiac initial crescut revine la valoarea initiala. La pacientii hipertensivi se poate observa scaderea deosebit de evidenta a tensiunii arteriale.

Proprietati farmacocinetice: Substanta activa nifedipin administrata oral à jeun este resorbita rapid si aproape complet, valoarea resorbtiei situandu-se la 90 - 100%. Nifedipin este supus unui efect first-pass in ficat, astfel incat disponibilitatea sistemica dupa administrare orala se situeaza intre 50-70%. Concentratii maxime plasmatice, respectiv serice se obtin dupa 15 minute de la dministrarea unei solutii ce contine nifedipin, iar la administrarea altor forme neretardate dupa 15 - 75 min.

Un studiu de biodisponibilitate (multiple dose) efectuat in 1996 pe 24 de voluntari care au primit de 2 ori pe zi cate 20 mg nifedipin a stabilit urmatoarele valori comparativ cu un produs de referinta:

Interval de dozare 0 - 17 h

Corinfar retard Produs de referinta
Concentratia plasmatica maxima C max. : (ng/ml) 28,3 ±11,1 24,8 ±13,0
Momentul concentratiei maxime t max : (h) 2,5 ±1,4 2,7 ±1,8
Suprafata situata sub curba concentratie-timp AUC: (ng/ml x h) 169,0 ±70,7 161,3 ±88,2
Sunt prezentate valoriile medii si abaterea standard. Evolutia valorilor plasmatice medii comparativ cu un produs de referinta intr-o diagrama concentratie-timp.

Interval de dozare 12 - 24 h

Corinfar retard Produs de referinta
Concentratia plasmatica maxima C max. : (ng/ml) 35, 0 ±14,5 38,6 ±16,1
Momentul concentratiei maxime t max : (h) 2, 8 ±1,7 2,8 ±1,7
Suprafata situata sub curba concentratie-timp AUC: (ng/ml x h) 204,8 ±102,0 197,7 ±102,4
Sunt prezentate valoriile medii si abaterea standard.

Interval de dozare 0 - 24 h

Corinfar retard Produs de referinta
Concentratia plasmatica maxima C max. : (ng/ml) 15,6 ±7,0 15,0 ±7,3
Suprafata situata sub curba concentratie-timp AUC: (ng/ml x h) 373,8 ±167,0 359,1 ±176,0
Sunt prezentate valoriile medii si abaterea standard.

Nifedipin se leaga de proteinele plasmatice (albumine) in proportie de cca 95%. Nifedipin este metabolizat aproape complet in ficat indeosebi prin procese oxidative si de hidroliza. Acesti metaboliti nu au activitate farmacodinamica. Nifedipin este eliminat sub forma de metaboliti predominant pe cale renala, iar metabolitul principal (M-1) constituie 60-80 % din doza de nifedipin administrata. Restul se elimina prin fecale tot sub forma de metaboliti. Substanta nemodificata se evidentiaza doar sub forma de urme in urina (sub 0, 1%). Timpul de injumatatire se situeaza intre 2 si 5 ore. In tratamente de lunga durata cu doze uzuale nu s-a descris acumularea substantei. In disfunctii hepatice au loc o prelungire evidenta a timpului de injumatatire si reducerea clerance-ului total. Poate fi necesara o eventuala reducere a dozei.

Date preclinice: Toxicitatea acuta: A fost studiata pe mai multe specii de animale. Nu s-a remarcat o sensibilitate deosebita. Toxicitatea cronica/toxicitatea subcronica: Cercetari efectuate pe sobolani si caini nu au aratat o actiune toxica deosebita a nifedipinei. Potential mutagen si cancerigen: Cercetari efectuate in vivo si in vitro au dat rezultate negative, astfel incat sa fie exclusa actiunea mutagena asupra omului. O cercetare de lunga durata (2 ani) efectuata pe sobolani nu a evidentiat un efect tumorigen al nifedipinei. Toxicitatea reproducerii: Studiile experimentale efectuate pe trei specii de animale au evidentiat la doua specii efecte teratogene (palatoschizis, anomalii cardio-vasculare). Nu exista suficiente date privind utilizarea la om a nifedipinei in primele 6 luni de sarcina. Intr-un numar redus de cazuri nifedipin a fost administrat fara nici un fel de urmari in ultimele trei luni de sarcina. Nifedipin are o actiune tocolitica. Nifedipin este excretat in laptele matern. Pentru adminstrarea acestuia in perioada de lactatie nu exista suficienta experienta.

Incompatibilitati: Nu se cunosc.

Conditii de pastrare: Se pastreaza ferit de lumina. Valabilitate: 3 ani.

Forma de prezentare: Marimea ambalajului pentru 30 comprimate retard: 3 blistere cu cate 10 comprimate retard fiecare, formate din: folie detasabila: PVC dur, rosu; folie de acoperire: folie de aluminiu, imprimata cu rosu; cutie plianta imprimata pentru 3 blistere; prospect. Marimea ambalajului pentru 50 si 100 comprimate retard: flacon de 15 ml de sticla bruna cu dop de polietilena, incolor; eticheta.