Nume: DARVON N®
Producator: Eli Lilly and Company

Compozitie: Din punct de vedere chimic Dextropropoxifen napsilat este (1S, 2R)-1-benzil-3-dimetilamino-2-metil-1-fenilpropil propionat naftalen-2-sulfonat monohidrat. Formula empirica: C32H37NO5 SH2O. Greutate moleculara: 565,7. Dextropropoxifen napsilat este foarte putin solubil in apa la 20 grade Celsius, usor solubil in cloroform si solubil in etanol (96%). Se prezinta sub forma de pulbere alba cu gust amar.

Forma de prezentare: Darvon N 50 mg: capsule continand 50 mg dextropropoxifen napsilat echivalent cu 32,5 mg dextropropoxifen clorhidrat sau 30 mg dextropropoxifen baza. Darvon N 100 mg: capsule continand 100 mg dextropropoxifen napsilat echivalent cu 65 mg dextropropoxifen clorhidrat sau 60 mg dextropropoxifen baza.

Indicatii terapeutice: Combaterea durerilor de intensitate usoara si moderata.
Posologie si mod de administrare: Doza maxima recomandata de dextropropoxifen napsilat este de 600 mg/zi. Copii: Dextropropoxifen nu este recomandat in uzul pediatric. Persoane in varsta: Trebuie luata in considerare cresterea intervalului dintre doze (vezi: "Proprietati farmacocinetice"). La pacientii cu insuficienta hepatica si/sau insuficienta renala trebuie luata in considerare o scadere a dozajului zilnic total (vezi: "Proprietati farmacocinetice").

Contraindicatii: Hipersensibilitate la dextropropoxifen napsilat. Utilizarea la pacientii cu tendinta la suicid.
Precautii speciale de utilizare: Pacientii trebuie avertizati sa nu depaseasca dozele recomandate si sa limiteze consumul de alcool. Moartea a aparut ca o consecinta a ingestiei accidentale sau intentionate, fie numai a unei cantitati excesive de dextropropoxifen, fie prin asocierea acestuia cu alte medicamente cu actiune deprimanta asupra SNC sau cu alcool. Deznodamantul fatal poate sa se produca in prima ora de la administrarea supradozei si se pot produce in 15 minute. Dextropropoxifen trebuie prescris cu grija la pacientii a caror conditie medicala necesita administrarea concomitenta de sedative, tranchilizante, relaxante musculare, antidepresive sau alte medicamente depresive ale SNC. Pacientii trebuie preveniti asupra efectelor depresive suplimentare provocate de aceste combinatii. Dextropropoxifen trebuie prescris cu multa grija la pacientii care consuma alcool in exces. Dextropropoxifen poate duce la dependenta daca se iau doze mai mari decat cele recomandate o perioada mare de timp.

Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiuni: Efectul deprimant asupra SNC se insumeaza cu cel al altor depresanti ai SNC, inclusiv alcoolul. Dextropropoxifen poate sa intervina in mecanismul antidepresivilor, anticonvulsivantelor si a medicamentelor de tipul warfarinei. Semne neurologice severe, inclusiv coma, au aparut cand medicamentul a fost utilizat concomitent cu carbamazepina.
Sarcina si alaptare: Acest produs medicinal nu creste incidenta spontana a defectelor de nastere, dar are potentiale efecte farmacologice neasteptate asupra cursului sarcinii, a fatului sau nou-nascutului. Nu a fost stabilita siguranta administrarii in timpul sarcinii din cauza posibilelor reactii adverse asupra dezvoltarii fatului. Dupa utilizarea in timpul sarcinii au fost raportate simptome de sevraj la nou-nascuti. Deci, dextropropoxifen nu trebuie administrat femeilor gravide decat daca, dupa parerea medicului, efectul benefic potential contrabalanseaza efectele intamplatoare. Studiile post-partum asupra mamelor in perioada de alaptare care luau medicamentul, nu au demonstrat aparitia reactiilor adverse la copii.

Efecte asupra abilitatii de a conduce si de a utiliza alte masini: Dextropropoxifen poate produce reactii adverse minore sau moderate. Medicamentul poate afecta abilitatile fizice si/sau mentale necesare pentru indeplinirea unor sarcini, cum ar fi condusul sau manuirea unor masini. Pacientul trebuie prevenit in acest sens.

Reactii adverse: Cele mai des intalnite efecte secundare sunt ameteala, sedarea, greata si varsaturile. Unele din aceste efecte pot fi diminuate daca pacientii stau in clinostatism. Alte reactii adverse includ: constipatie, durere abdominala, eruptii cutanate, delir, dureri de cap, slabiciune, euforie, stari disforice, halucinatii si tulburari minore de vedere. Terapia cu dextropropoxifen a fost asociata cu teste anormale ale functiilor hepatice si, foarte rar, cu unele cazuri reversibile de icter (inclusiv icterul colestatic). Miopatia dureroasa subacuta poate sa apara dupa o supradoza cronica de dextropropoxifen.

Supradozare: Semne si simptome: In faza acuta dextropropoxifen produce simptome tipice narcozei, cu somnolenta sau coma si depresie respiratorie, uneori cu convulsii. Tensiunea arteriala scade si functiile cardiace se deterioreaza. Aritmia cardiaca si intarzierea conducerii pot sa apara. Apare o acidoza combinata respiratorie si metabolica, care poate fi foarte grava daca au fost ingerate si cantitati mari de salicilati. Se poate produce moartea.

Tratament: Terapia intensiva de intretinere este necesara pentru a corecta stopul respirator si socul. In plus, o doza de 0,4-2 mg de naloxona administrata i.v. va contracara depresia respiratorie. Aceasta poate fi repetata la intervale de 2-3 minute, dar daca nu se produce nici un raspuns dupa 10 mg, diagnosticul trebuie reconsiderat. Durata antagonismului poate fi scurta si doze suplimentare de naloxona pot fi necesare chiar timp de 24 de ore. Pacientul poate avea nevoie de un anticonvulsivant pentru a controla convulsiile. Nu trebuie utilizate medicamente analeptice din cauza tendintei lor de a precipita convulsiile. La copii, doza uzuala initiala de naloxona este de 0,01 mg/kg corp administrata i.v., urmata, daca este necesar, de o doza mai mare de 0,1 mg/kg corp. Spalaturile gastrice sunt eficace si carbunele medicinal activ poate absorbi o cantitate semnificativa din dextropropoxifen-ul ingerat. Ingestia cronica de dextropropoxifen in doze depasind 720 mg/zi, poate cauza psihoza toxica si convulsii.

Proprietati farmacodinamice: Efectul analgetic al propoxifen este dat de stereoizomerul dextrogir, d-propoxifen (dextropropoxifen). Dextropropoxifen este un narcotic cu actiune centrala, legandu-se primar de receptorii m-opioizi si avand o structura inrudita cu methadona.
Proprietati farmacocinetice: Dextropropoxifen este usor absorbit la nivelul tractului gastro-intestinal. Concentratii plasmatice maxime ale dextropropoxifen sunt atinse in 2-2,5 ore. Dupa o doza orala de 100 mg de dextropropoxifen sunt atinse concentratii maxime plasmatice de 0,05-0,1 mg/ml. Repetarea dozelor la intervale de 6 ore duce la cresterea concentratiilor plasmatice, inregistrand un platou dupa o noua doza la 48 de ore. Dextropropoxifen este metabolizat in ficat in norpropoxifen care este eliminat pe cale renala. Dextropropoxifen are un timp de injumatatire de 6-12 ore, fata de cel al norpropoxifen, care este de 30-36 ore. Dextropropoxifen traverseaza bariera placentara si a fost detectat si in laptele uman. Concentratii serice mari sau intarzierea eliminarii medicamentului pot sa apara la pacientii cu insuficienta renala sau hepatica. Ritmul metabolizaii dextropropoxifen poate fi redus la pacientii in varsta. Norpropoxifen are un efect depresant mult mai putin substantial asupra SNC decat dextropropoxifen, dar un efect anesteziant local mai mare, similar cu cel al amitriptilinei si agentii antiaritmici, cum ar fi lignocaina si chinidina.

Date preclinice de siguranta: Studiile pe animale in care dextropropoxifen si norpropoxifen au fost administrate continuu prin perfuzii in cantitati mari, au demonstrat prelungirea timpului de conducere intracardiaca (intervalele PR si QRS).

Conditii de pastrare: La temperatura camerei (15 - 30 grade Celsius).