Nume: KLACID, susp. de uz ped.
Producator: Abbott Laboratories

Prezentare farmaceutica: Suspensie de uz pediatric. Flacoane, continand dupa reconstituire 60 si 100 ml suspensie Claritromicina 125 mg/5 ml.

Actiune terapeutica: Claritromicina este un antibiotic apartinand familiei macrolidelor. Claritromicina isi exercita activitatea antibacteriana prin inhibarea sintezei proteice legate de subunitatea ribozomala 50S. Klacid este activ in vitro impotriva urmatoarelor microorganisme: Streptococcus agalactiae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus viridans, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Neisseria gonorrhoeae, Listeria monocytogenes, Legionella pneumophila, Mycoplasma pneumoniae, Campylobacter pylori, Campylobacter jejuni, Chlamydia trachomatis, Brahamella catarrhalis, Bordetella pertussis, Staphylococcus aureus, Propionibacterium acnes. Studiile clinice au demonstrat aparitia nivelelor plasmatice maxime la doua ore de la administrarea orala a unei doze unice de Claritromicina, cu valori de 0,35 mcg/ml dupa o doza de 100 mg, si respectiv de 3,97 mcg/ml dupa o doza de 1.200 mg. Timpul de injumatatire al drogului pare a fi dependent de doza. Mai mult, alimentatia nu s-a dovedit a avea o influenta semnificativa asupra biodisponibilitatii acestei forme farmaceutice. Dupa absorbtie, Claritromicina difuzeaza rapid in majoritatea tesuturilor, mai putin in SNC, fara diferente semnificative de concentratie. Claritromicina este metabolizata de ficat, metabolitul cel mai important fiind 14-hidroxi-N-desmetil-claritromicina, care atinge nivele plasmatice maxime de 0,5 mcg/ml si de 1,2 mcg/ml la 2-4 ore dupa administrarea unei doze de 250 si, respectiv, de 1.200 mg. Numai dupa administrarea unei doze de 1.200 mg au putut fi identificate nivelele plasmatice scazute de descladinozil - claritromicina. Procesul metabolic tinde la saturatie la doze mai mari. La 5 zile de la administrarea orala sau i.v. de Claritromicina marcata cu C14, 35% din doza a fost excretata in urina si 52% in materiile fecale.

Indicatii: Tratamentul infectiilor cu germeni sensibili la Claritromicina. Infectiile tractului nazofaringian (amigdalite, faringite), si ale sinusurilor paranazale. Infectiile tractului respirator inferior: bronsite, pneumonii bacteriene si pneumonii atipice. Infectii ale pielii: impetigo, erizipel, foliculite, furunculoze si placi septice.

Mod de administrare: Doza zilnica in mod uzual recomandata este de 15 mg/kg corp/zi, fractionata la 12 ore. Doze pediatrice recomandate, bazate pe greutatea corporala.

Dozare calculata pentru 7,5 mg/kg corp la 12 ore:

Greutatea corporala(kg)Doza (la 12 ore)125 mg/5 ml 5 ml
962,5 mg2,5 ml la 12 ore
17125 mg5 ml la 12 ore
25187,5 mg7,5 ml la 12 ore
33250 mg10 ml la 12 ore
Claritromicina poate fi administrata fara ajustarea dozei in prezenta afectarilor hepatice, daca functia renala este normala. Cu toate acestea, in situatia unei afectari renale grave, cu sau fara afectari hepatice coexistente, este necesara micsorarea dozelor sau prelungirea intervalelor de administrare.

Supradozare: Daca au fost ingerate doze mari de Claritromicina, pot surveni tulburari gastro-intestinale. Pot surveni de asemenea reactii sistemice, care trebuie tratate imediat cu spalaturi gastrice si prin masuri de sustinere. Deoarece Claritromicina nu poate fi eliminata din organism prin hemodializa sau prin dializa peritoneala, este necesar sa fie luate masuri energice pentru eliminarea din tractul digestiv a drogului inca neabsorbit, aplicand in acelasi timp o terapie simptomatica adecvata.

Contraindicatii: Claritromicina este contraindicata la pacientii cu hipersensibilitate la macrolide. Sarcina. Alaptare. Insuficienta hepatica severa.

Precautii: Claritromicina, fiind in principal metabolizata si excretata de catre ficat, trebuie luate precautii speciale cand este administrata la pacientii cu afectari ale functiilor hepatice; de asemenea la pacientii cu insuficienta renala severa si la varstnici (peste 65 ani). S-a demonstrat ca, Claritromicina poate interfera cu nivelele plasmatice ale carbamazepinei, acestea putand creste semnificativ. Pacientii carora li s-a administrat o asemenea combinatie trebuie sa fie monitorizati clinic si, daca este necesar, trebuie operate modificari semnificative ale posologiei. Claritromicina poate produce o crestere a concentratiilor plasmatice de teofilina, totusi fara sa justifice modificarea posologiei acesteia. Ca si la alte macrolide, sunt posibile interactiuni cu warfarina si cu ciclosporinele.

Reactii adverse: Dupa administrarea orala a Claritromicinei, s-au raportat unele tulburari gastro-intestinale (greata, pirozis, dureri abdominale, diaree), cefalee si rash cutanat. La folosirea macrolidelor sunt posibile cresteri tranzitorii ale GOT - GPT, care sunt in mod normal reversibile dupa intreruperea administrarii. Deoarece in timpul testelor clinice cu Claritromicina nu s-au experimentat probleme mai severe privind ficatul, trebuie luat in calcul ca pentru antibioticele din aceasta clasa pot surveni, in mod exceptional, episoade de hepatita colestatica. Ca si in cazul altor antibiotice, in timpul tratamentului cu Claritromicina se pot rareori inregistra suprainfectii cu bacterii rezistente sau cu fungi, necesitand intreruperea administrarii si adoptarea unei conduite terapeutice adecvate.