Nume: LEUKERAN, tablete
Producator: Glaxo Wellcome

Forma de prezentare: Tablete galbene, cu miez alb, ce contin 2 mg Chlorambucil BP (inscriptionate Wellcome C2A) sau 5 mg Chlorambucil BP (inscriptionate Wellcome H2A).

Indicatii: Leukeran este indicat in tratamentul: bolii Hodgkin; anumitor forme de limfom non-Hodgkinian; leucemiei limfocitare cronice; macroglobulinemiei Waldenström; adenocarcinomului ovarian avansat. Leukeran are un efect terapeutic important la anumite paciente cu cancer de san.
Doze si mod de administrare: Adulti: Se va consulta literatura de specialitate pentru detalii complete despre regimurile de tratament. Leukeran se administreaza oral. Boala Hodgkin: Folosit ca monoterapie, doza obisnuta este de 0,2 mg/kg corp/zi, timp de 4-8 saptamani. De obicei Leukeran este folosit in terapie combinata cu alti agenti, fiind inclus in diferite regimuri terapeutice. Leukeran poate fi folosit ca alternativa la nitrogen mustard, reducandu-se toxicitatea, dar cu efecte terapeutice similare. Limfom non-hodgkinian: Folosit ca monoterapie, initial se administreaza doze de 0,1-0,2 mg/kg corp/zi timp de 4-8 saptamani; se face apoi terapie de intretinere fie prin administrare de doze zilnice mai mici, fie prin cure intermitente. Leukeran este folosit in tratamentul pacientilor cu limfom limfocitar difuz, avansat sau la pacientii cu recaderi dupa radioterapie. Nu s-au obtinut rezultate semnificativ diferite prin tratamentul cu chlorambucil in monoterapie sau in asociere cu alti agenti chimioterapici la pacientii cu limfom limfocitar non-hodgkinian avansat. Leucemie limfocitara cronica: Tratamentul cu Leukeran se incepe de obicei dupa aparitia simptomelor sau cand se evidentiaza disfunctia maduvei osoase (dar nu insuficienta medulara), pe baza numarului celulelor sanguine din periferie. Initial Leukeran se administreaza in doze de 0,15 mg/kg corp/zi pana cind numarul total de leucocite scade la 10000/mm3. Tratamentul poate fi reluat la 4 saptamani de la sfirsitul primei cure si continuat cu doza de 0,1 mg/kg corp/zi. La un numar de pacienti, de obicei dupa 2 ani de tratament, numarul de leucocite se reduc la valorile normale, splina si nodulii limfatici devin nepalpabili, iar proportia de limfocite la nivelul maduvei osoase se reduce sub 20%. Pacientii cu insuficienta medulara trebuie la inceput tratati cu prednisolon pana la obtinerea regenerarii maduvei osoase inainte de inceperea tratamentului cu Leukeran. Macroglobulinemia Waldenström: Pentru aceasta afectiune, Leukeran reprezinta tratamentul de electie. Se recomanda doze initiale de 6-12 mg/zi, pana la instalarea leucopeniei, urmate de doze de 2-8 mg/zi timp nedefinit. Carcinomul ovarian: Folosit ca agent unic, se administreaza 0,2 mg/kg corp zilnic, timp de 4-6 saptamani. Se va administra doza de 0,3 mg/kg corp/zi pana cind apare leucopenia. Doza de intretinere de 0,2 mg/kg corp/zi se da cu scopul de a mentine numarul total de leucocite sub 4000/mm3. In practica, curele de intretinere sunt de 2-4 saptamani cu intervale de 2-6 saptamani intre ele. Cancerul de san avansat: Folosit ca monoterapie, se administreaza 0,2 mg/kg corp/zi, timp de 6 saptamani. Leukeran poate fi asociat cu prednisolon in doza de 14-20 mg/zi, indiferent de greutatea corporala, timp de 4-6 saptamani, atita timp cit nu exista depresie hematopoietica importanta. Leukeran poate fi dat in asociere cu methotrexat, 5-fluorouracil si prednisolon in doze de 5 - 7,5 mg/m2 sufprafata corporala/zi. Copii: Leukeran poate fi utilizat in tratamentul bolii Hodgkin si al limfoamelor non-Hodgkiniene la copii. Dozele sunt similare cu cele folosite la adulti.

Contraindicatii: Avind in vedere importanta indicatiilor, nu exista contraindicatii absolute.

Precautii: Leukeran este un agent citotoxic activ ce trebuie prescris doar de medicii cu experienta in administrarea unor astfel de produsi. Monitorizare: Deoarece Leukeran este capabil sa produca supresie medulara ireversibila, pacientii sub tratament trebuie sa fie atent monitorizati din punct de vedere hematologic. La dozele terapeutice, Leukeran determina depresie limfocitara, avand efect mai redus asupra numarului de neutrofile si trombocite precum si asupra nivelului de hemoglobina. Intreruperea tratamentului nu este necesara la primul semn de scadere a neutrofilelor, dar trebuie retinut faptul ca numarul neutrofilelor poate continua sa scada timp de inca 10 zile sau mai mult dupa ultima doza. Leukeran nu trebuie administrat la pacientii care au facut recent radioterapie sau au primit alti agenti citotoxici. Daca este prezenta infiltrarea limfocitara a maduvei osoase sau daca maduva osoasa este hipoplazica, doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 0,1 mg/kg corp. Afectiuni renale: Pacientii cu afectare functionala renala trebuie monitorizati cu atentie deoarece azotemia crescuta mareste riscul mielosupresiei. Afectiuni hepatice: Nu se cunoaste exact metabolismul Leukeranului, de aceea se recomanda reducerea dozelor la pacientii cu afectare hepatica grava. Mutageneza si carcinogeneza: S-a demonstrat ca Leukeran poate produce afectari ale cromatidelor si cromozomilor la om. S-au raportat cazuri de aparitie a leucemiei acute dupa tratamentul cu chlorambucil pentru leucemie limfocitara cronica. Oricum, nu se poate sti daca leucemia acuta facea parte din evolutia naturala a bolii sau a fost indusa de chimioterapie. O comparatie facuta intre pacientele cu cancer ovarian care au primit agenti alchilanti si acelea care nu au primit, a aratat ca folosirea agentilor alchilanti, inclusiv chlorambucil, a crescut semnificativ incidenta leucemiei acute. Intr-o mica proportie din pacientele cu cancer de san care au primit chlorambucil ca terapie adjuvanta de lunga durata, s-a observat aparitia leucemiei mielocitare acute. Inainte de a institui terapia cu chlorambucil beneficiul potential trebuie cantarit in comparatie cu riscul leucemogen. Efecte asupra fertilitatii: Chlorambucil poate cauza supresia functiei ovariene, iar amenoreea a fost raportata dupa terapia cu chlorambucil. Azoospermia a fost observata ca rezultat al terapiei cu chlorambucil, desi se estimeaza ca pentru aparitia acesteia ar fi necesara o doza de cel putin 400 mg chlorambucil. La pacientii cu limfom aflati in tratament cu chlorambucil, in doze totale cuprinse intre 410-2600 mg, s-a observat reluarea spermatogenezei in grade diferite. Teratogeneza: La fel ca orice agent citotoxic Leukeran este potential teratogen. Folosirea lui ar trebui pe cat posibil evitata in timpul sarcinii, mai ales in timpul primului trimestru. In fiecare caz in parte, trebuie cantarite presupusele beneficii ale mamei, comparativ cu riscul potential asupra fatului. Lactatie: Mamele ce primesc Leukeran nu trebuie sa alapteze.

Efecte secundare: Cel mai frecvent efect secundar este supresia maduvei osoase, dar care este de obicei reversibila daca se intrerupe tratamentul cu Chlorambucil suficient de devreme. Totusi, s-au raportat cazuri de insuficienta medulara ireversibila. Destul de rar pot aparea tulburari gastrointestinale precum greata, varsaturi, diaree sau ulceratii ale mucoasei bucale. Pot aparea si alte efecte secundare, dar de obicei atunci cind se depaseste doza terapeutica.

Reactii adverse: Ocazional, la pacientii cu leucemie limfocitara cronica tratati timp indelungat cu chlorambucil, s-a descris fibroza pulmonara interstitiala severa. Ea poate fi reversibila la intreruperea tratamentului. Dupa tratamentul cu chlorambucil poate aparea hepatotoxicitate si icter. Alte reactii adverse raportate includ febra, reactiile de hipersensibilitate cutanata, neuropatia periferica, pneumonia interstitiala si cistita abacteriana. La copiii cu sindrom nefrotic si tratati cu chlorambucil pot aparea crize convulsive, acestea fiind descrise si la adulti, fiind corelate cu dozele administrate.

Tratamentul supradozarilor: Dupa ingerarea accidentala a unor doze mari de chlorambucil, cel mai important efect secundar observat a fost pancitopenia reversibila. De asemenea poate aparea toxicitate neurologica, manifestata prin comportament agitat si ataxie, mergand pana la convulsii multiple de tip grand mal. Deoarece nu exista antidot cunoscut, tabloul sanguin trebuie urmarit cu atentie si trebuie instituite masuri generale de sustinere, asociate cu transfuzii sanguine, daca este necesar.

Precautii farmaceutice: A se pastra la loc uscat si la temperaturi de 2 - 8 grade Celsius.