Nume: SANDOSTATIN
Producator: Novartis

Compozitie: Substanta activa: octreotida (ca peptida libera).

Forma de prezentare: Cutii cu 5 fiole de 1 ml, continand 0,1 mg substanta activa.

Actiune terapeutica: Derivat octapeptidic sintetic al somatostatinei.
Farmacodinamica: Octreotida este un derivat octapeptidic sintetic al somatostatinei naturale, cu efecte farmacologice similare, dar cu durata de actiune considerabil mai lunga. Inhiba secretia patologic crescuta a hormonului de crestere (GH) si a peptidelor si serotoninei produse in sistemul endocrin gastroenteropancreatic (GEP). La animale, octreotida este un inhibitor al eliberarii hormonului de crestere, al glucagonului si al insulinei, mai puternic decat somatostatina, cu o mai mare selectivitate pentru suprimarea hormonului de crestere si a glucagonului. Este bine tolerata administrarea cronica (26 de saptamani) in doze de pana la 1 mg/kg corp pe zi (intraperitoneal) la sobolani si de pana la 0,5 mg/kg corp pe zi (intravenos) la caini. La subiectii sanatosi, s-a dovedit ca Sandostatin-ul inhiba: eliberarea hormonului de crestere (GH) stimulata de arginina, efort fizic si hipoglicemie provocata de insulina; eliberarea postprandiala de insulina, glucagon, gastrina, alte peptide ale sistemului GEP si eliberarea de insulina si glucagon stimulata de arginina; eliberarea de hormon stimulator al tiroidei (TSH) stimulata de hormonul care elibereaza tirotropina (TRH). La pacientii cu acromegalie (inclusiv cei la care interventia chirurgicala, iradierea sau tratamentul cu agonisti ai receptorilor dopaminei nu au avut efect), Sandostatin-ul scade nivelul plasmatic al hormonului de crestere si/sau al somatomedinei C. La aproape toti pacientii se remarca o reducere a GH relevanta clinic (cu 50% sau mai mult), iar la circa jumatate din cazuri se poate obtine o normalizare (GH plasmatic 5 mcg/ml). La majoritatea pacientilor, Sandostatin reduce simtitor simptomele clinice ale bolii, ca: cefalee, edem al pielii si al tesuturilor moi, hiperhidroza, artralgii, parestezii. La pacientii cu adenom hipofizar mare, tratamentul cu Sandostatin poate avea ca rezultat o oarecare scadere in volum a tesutului tumoral. La pacientii cu tumori ale sistemului endocrin gastroenteropancreatic, datorita efectelor endocrine diverse, Sandostatin-ul modifica diferite caracteristici clinice. O ameliorare clinica si beneficiu simptomatic se manifesta la pacientii cu simptome restante legate de tumorile lor, in ciuda terapiilor anterioare care pot include interventii chirurgicale, embolizare arteriala hepatica si diverse chimioterapice (ex.: streptozotocin si 5-fluorouracil). Efectele Sandostatin-ului in diferite tipuri de tumori sunt urmatoarele: Tumori carcinoide: Administrarea de Sandostatin poate avea ca rezultat ameliorarea simptomelor, in special a eritemului facial si a diareii. In multe cazuri, apar si o scadere a serotoninei plasmatice si reducerea excretiei urinare de acid 5-hidroxiindolacetic. In cazul in care tratamentul cu Sandostatin nu are efectul scontat, nu se recomanda continuarea lui mai mult de o saptamana. VIPoame: Caracteristica biochimica a acestor tumori este supraproductia de peptida intestinala vasoactiva (VIP). In majoritatea cazurilor, administrarea de Sandostatin are ca rezultat ameliorarea diareei secretoare grave caracteristice acestor cazuri, cu o ameliorare evidenta a calitatii vietii. Apare, de asemenea, o ameliorare a anomaliilor electrolitice asociate (ex.: hipokaliemie), permitand intreruperea suplimentarii hidroelectrolitice enterale si parenterale. La unii pacienti, tomografia computerizata sugereaza o incetinire sau oprire a progresiei tumorii sau chiar reducerea volumului tumorii, in special a metastazelor hepatice. Ameliorarea clinica este de obicei insotita de o reducere a nivelelor plasmatice de VIP, care pot scadea pana la incadrare in limite normale. Glucagonoame: Administrarea de Sandostatin are ca rezultat, in majoritatea cazurilor, ameliorarea substantiala a eritemului necrolitic migrator caracteristic. Efectul Sandostatin-ului asupra diabetului zaharat moderat, asociat frecvent, nu este semnificativ si, in general, nu are ca rezultat reducerea nevoii de insulina sau hipoglicemiante orale. Sandostatin-ul produce ameliorarea diareei, la pacientii afectati, si cresterea in greutate. Desi administrarea de Sandostatin duce adesea la o reducere imediata a nivelelor de glucagon plasmatic, in general aceasta reducere nu se mentine pe o perioada prelungita de tratament, in ciuda unei continue ameliorari simptomatice. Gastrinoame/Sindrom Zollinger-Ellison: Desi tratamentul cu agenti blocanti selectivi ai receptorilor H2 si antiacide tine sub control ulcerele peptice recurente care rezulta din hipersecretia gastrica acida cronica stimulata de gastrina, acest control poate fi incomplet. Tratamentul s-ar putea sa nu amelioreze un simptom principal ca diareea. Sandostatin-ul luat singur sau asociat cu antagonisti ai receptorilor H2 poate reduce hipersecretia acida gastrica si ameliora simptomele, inclusiv diareea. Alte simptome datorate probabil producerii de peptida de catre tumora (ex.: eritem facial), pot fi, de asemenea, ameliorate. Nivelele plasmatice de gastrina scad la unii pacienti. Insulinoame: Administrarea de Sandostatin produce o scadere a insulinei imunoreactive in circulatie, care poate fi, totusi, de scurta durata (circa 2 ore). La pacientii cu tumori operabile, Sandostatin-ul ar putea ajuta la restabilirea si mentinerea preoperatorie a normoglicemiei. La pacientii cu tumori neoperabile benigne sau maligne, tinerea sub control a glicemiei poate fi ameliorata fara o reducere sustinuta si concomitenta a nivelelor de insulina in circulatie. GRFoame: Aceste tumori rare se caracterizeaza prin producerea factorului de eliberare a hormonului de crestere (GRF), singur sau asociat cu alte peptide active. Sandostatin-ul produce ameliorarea trasaturilor si simptomelor acromegaliei rezultante. Acest lucru se datoreaza probabil inhibarii secretiei de GRF si hormon de crestere si poate urma o reducere a cresterii in volum a hipofizei. La pacientii cu diaree rebela asociata sindromului de imunodeficienta dobandita (SIDA) Sandostatin-ul asigura controlul partial sau complet al volumului scaunului la aproximativ o treime dintre cazurile cu diaree, necorectate de agentii antiinfectiosi si/sau antidiareici. La pacientii supusi chirurgiei pancreasului, administrarea pre- si postoperatorie de Sandostatin scade incidenta complicatiilor postoperatorii tipice (ex.: fistulele, abcesele pancreatice si septicemia consecutiva, pancreatita acuta postoperatorie).

Farmacocinetica: Dupa injectare subcutanata, Sandostatin-ul este absorbit rapid si complet. Concentratiile maxime in plasma sunt atinse in interval de 30 de minute. Eliminarea dupa administrarea subcutanata are loc cu o perioada de injumatatire de 100 de minute. Dupa injectare intravenoasa, eliminarea are loc bifazic, cu perioade de injumatatire de 10 si 90 de minute. Volumul de distributie este de 0,27 l/kg corp, iar clearance-ul total este de 160 ml/min. Fixarea pe proteinele plasmatice se ridica la 65%. Cantitatea de Sandostatin fixata pe celulele sanguine este neglijabila.

Indicatii: Pentru controlul simptomelor si reducerea nivelelor plasmatice ale hormonului de crestere si somatomedinei C la pacientii cu acromegalie la care nu se obtin rezultate adecvate prin interventie chirurgicala, radioterapie sau tratament cu agonisti ai dopaminei. Tratamentul cu Sandostatin este, de asemenea, indicat la pacientii cu acromegalie la care nu se poate interveni chirurgical sau care nu doresc acest lucru, sau in perioada de timp pana cand radioterapia are efecte depline. Pentru ameliorarea simptomelor asociate cu tumorile endocrine gastroenteropancreatice (trebuie facuta mentiunea ca Sandostatin-ul nu reprezinta un tratament antitumoral si nu are efect curativ la acesti pacienti): tumori carcinoide cu sindrom carcinoid; VIPoame; glucagonoame; gastrinoame/sindrom Zollinger-Ellison, de obicei in asociere cu terapia H2-antagonista selectiva cu sau fara antiacide; insulinoame, pentru controlul preoperator al hipoglicemiei si ca tratament de intretinere; GRFoame. Pentru controlul diareei refractare asociate SIDA, pentru prevenirea complicatiilor chirurgiei pancreatice.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la medicament.

Precautii: Deoarece tumorile hipofizare care secreta GH pot creste uneori, provocand complicatii grave (ex.: deficiente ale campului vizual), este esentiala supravegherea atenta a tuturor pacientilor. Daca apar dovezi ale cresterii tumorii, se vor lua in considerare proceduri alternative de tratament. La 10-20% dintre pacientii tratati cu Sandostatin pe termen lung s-a remarcat formarea de calculi biliari. Asadar, se recomanda examinarea ecografica a veziculei biliare inainte de tratament si la intervale de 6-12 luni in timpul acestuia. Daca apar calculi biliari, ei sunt de obicei asimptomatici, calculii simptomatici trebuie tratati fie prin disolutie cu acizi biliari, fie chirurgical. In tratamentul tumorilor endocrine gastroenteropancreatice pot aparea, rar, scapari bruste de sub controlul simptomatic al Sandostatin-ului, cu recurenta rapida a simptomelor grave. La pacientii cu insulinom, Sandostatin-ul, datorita potentei relativ mai mari de a inhiba secretia hormonului de crestere si glucagonului decat a insulinei si datorita duratei mai scurte de actiune asupra inhibarii insulinei, poate creste amplitudinea si prelungi durata hipoglicemiei. Acesti pacienti trebuie supravegheati cu atentie la inceperea tratamentului cu Sandostatin si la fiecare schimbare de doza. Fluctuatiile mari ale concentratiei de glucoza in sange pot fi reduse prin administrarea Sandostatin-ului mai frecvent si in doze mai mici. Pacientilor cu diabet zaharat care au nevoie de tratament cu insulina li se poate reduce necesarul de insulina in urma administrarii de Sandostatin. Intr-un studiu de toxicitate pe sobolani, in special masculi, cu durata de 52 de saptamani, s-au observat sarcoame la locul injectiei subcutanate doar la dozele cele mai mari (de circa 40 de ori doza umana maxima). Nu au aparut leziuni hiperplazice sau neoplazice la locul injectiei subcutanate intr-un studiu de toxicitate timp de 52 de saptamani la caini. Nu s-a observat formarea de tumori la locul injectiei la pacienti tratati timp de pana la 3 ani cu Sandostatin. Toate datele pe care le detinem in prezent indica faptul ca observatiile facute la sobolani sunt specifice speciei si nu au legatura cu folosirea medicamentului la om. A nu se lasa la indemana copiilor!

Sarcina si alaptare: Nu detinem date privitoare la efectul Sandostatin-ului asupra femeilor gravide sau care alapteaza. La acestea, medicamentul va fi administrat doar daca este absolut necesar.

Reactii adverse: Principalele efecte secundare intalnite la administrarea Sandostatin-ului sunt locale si gastrointestinale. Reactiile locale includ: durere sau senzatie de intepatura, usturime si arsura la locul injectiei, cu hiperemie si edem. Aceste reactii rareori dureaza mai mult de 15 minute si pot fi reduse daca solutia este la temperatura camerei sau daca se injecteaza un volum mai mic, folosind o solutie mai concentrata. Efectele secundare gastrointestinale includ: anorexie, greata, voma, crampe abdominale, balonare abdominala, flatulenta, scaune moi, diaree si steatoree. Desi excretia fecala de grasimi poate creste, nu avem pana in prezent dovezi ca tratamenul de durata cu Sandostatin ar provoca deficit nutritional prin malabsorbtie. In cazuri rare, efectele secundare gastrointestinale pot simula obstructia intestinala acuta cu distensie abdominala progresiva, dureri epigastrice intense, sensibilitate si aparare musculara. Frecventa efectelor secundare gastrointestinale poate fi redusa evitand administrarea Sandostatin-ului in apropierea meselor, adica administrand injectiile intre mese sau inainte de culcare. Administrarea prelungita de Sandostatin poate duce la formarea de calculi biliari (vezi “Precautii“). Datorita actiunii sale inhibitorii asupra eliberarii de insulina, Sandostatin-ul poate afecta toleranta postprandiala la glucoza. In cazuri rare, la administrarea cronica, poate aparea hiperglicemie persistenta. Au fost relatate cazuri izolate de disfunctie hepatica sau biliara asociate cu administrarea de Sandostatin. Acestea privesc: hepatita acuta fara colestaza, acolo unde valorile transaminazelor se normalizeaza la intreruperea tratamentului cu Sandostatin; dezvoltarea lenta a hiperbilirubinemiei cu cresterea fosfatazei alcaline, a gama-glutamiltransferazei si, intr-o masura mai mica, a transaminazelor.

Interactiuni: S-a observat ca Sandostatin-ul reduce absorbtia intestinala a ciclosporinei si o intarzie pe cea a cimetidinei.
Dozare: Acromegalie: Initial 0,05-0,1 mg, injectat subcutanat, la 8 sau 12 ore. Dozarea trebuie sa se bazeze pe verificari lunare ale nivelului GH si ,de asemenea, pe simptomele clinice si pe toleranta. La majoritatea pacientilor, doza zilnica optima este de 0,2-0,3 mg. Nu trebuie depasita doza maxima de 1,5 mg pe zi. Daca in decurs de 3 luni de tratament cu Sandostatin nu se obtin reduceri semnificative ale nivelelor GH si nici o ameliorare a simptomelor clinice, se va intrerupe tratamentul. Tumori endocrine gastroenteropancreatice: Initial 0,05 mg o data sau de 2 ori pe zi, injectat subcutanat, in functie de raspunsul clinic, de efectul asupra nivelelor de hormoni produsi de tumora (in cazul tumorilor carcinoide, de efectul asupra excretiei urinare de acid 5-hidroxiindolacetic) si de toleranta, doza poate fi crescuta treptat pana la 0,1-0,2 mg de trei ori pe zi. In conditii exceptionale pot fi necesare doze mai mari. Dozele de intretinere trebuie ajustate individual. Diaree refractara asociata SIDA: Datele sugereaza ca doza optima de debut este de 0,1 mg, de 3 ori pe zi, subcutanat. Daca diareea nu este controlata dupa o saptamana de tratament, doza trebuie ajustata individual pana la 0,25 mg de trei ori pe zi. Ajustarea dozei trebuie sa se bazeze pe evaluarea volumului scaunelor si pe toleranta. Daca nu se obtine nici o ameliorare dupa o saptamana de tratament cu Sandostatin in doza de 0,25 mg de trei ori pe zi, se va intrerupe tratamentul. Complicatiile secundare chirurgiei pancreasului: 0,1 mg, de 3 ori pe zi, subcutanat, 7 zile, incepand din ziua operatiei cu cel putin o ora inaintea laparotomiei.

Nota: Pacientii care isi administreaza singuri medicamentul prin injectie subcutanata trebuie sa primeasca indicatii precise de la medic sau asistenta medicala. Pentru a reduce disconfortul local, este recomandabil ca solutia sa fie la temperatura camerei cand este injectata. Se vor evita mai multe injectii la intervale scurte in acelasi loc. Pentru a evita contaminarea, se recomanda ca flacoanele multidozate sa nu fie perforate de mai mult de 10 ori. Nu exista dovezi de reducere a tolerantei sau de necesitate a modificarii dozelor pacientilor varstnici tratati cu Sandostatin. Experienta cu Sandostatin la copii este foarte limitata.

Supradozare: Nu s-au inregistrat reactii care sa puna in pericol viata pacientilor dupa supradozarea acuta, doza unica maxima administrata pana acum la adulti fiind de 1 mg prin injectie intravenoasa in bolus. Semnele si simptomele observate au fost o scadere de scurta durata a ritmului cardiac, congestie faciala, crampe abdominale, diaree, senzatie de gol epigastric si greata, care au disparut in decurs de 24 de ore de la administrare. Un pacient care a primit din greseala o supradoza de Sandostatin prin perfuzie continua (0,2 mg pe ora timp de 48 de ore, in loc de 0,025 mg pe ora) nu a prezentat efecte secundare. Tratamentul supradozarii este simptomatic.

Conditii de pastrare: Fiolele si flacoanele multidoze de Sandostatin se pot pastra timp indelungat la temperaturi de 2 - 8 grade Celsius, protejate de lumina. Pentru utilizare zilnica, pot fi pastrate la temperatura camerei timp de maximum 2 saptamani.
Indrumar Novartis pentru ingrijirea pacientilor care sunt tratati cu Sandostatin in privinta aparitiei calculilor biliari: 1. Pacientilor li se va face un examen ecografic initial al veziculei biliare inaintea inceperii tratamentului cu Sandostatin. 2. Se va repeta periodic examenul ecografic al veziculei biliare, de preferat la intervale de 6-12 luni in timpul tratamentului cu Sandostatin. 3. Daca exista deja calculi biliari inaintea inceperii tratamentului, se vor pune in balanta beneficiul potential al Sandostatin-ului cu riscurile potentiale asociate cu calculii biliari. In prezent nu avem dovezi ca Sandostatin-ul ar afecta evolutia sau prognosticul unor calculi biliari preexistenti. 4. Pacientii la care apar calculi biliari in urma tratamentului cu Sandostatin: Calculi biliari asimptomatici: Sandostatin-ul poate fi intrerupt sau continuat, in functie de reevaluarea raportului beneficiu/risc. Indiferent de hotararea luata, nu este necesar nimic altceva decat continuarea monitorizarii, daca este necesar, cu frecventa sporita. Calculi biliari simptomatici: Sandostatin-ul poate fi intrerupt sau continuat, in functie de reevaluarea raportului beneficiu/risc. Indiferent de hotararea luata, calculii biliari trebuie tratati ca orice calculi biliari simptomatici. Din punct de vedere medical, acest lucru include tratament combinat cu acid biliar (ex.: acid chenodeoxicolic - 7,5 mg/kg corp pe zi, impreuna cu acid ursodeoxicolic - 7,5 mg/kg corp pe zi), asociat cu monitorizare ecografica, pana la disparitia completa a calculilor.