Unde ai fost? De ce nu ai facut aia? De cate ori trebuie sa iti repet? De ce niciodata nu asculti?
 
Uneori este extrem de extenuant sa facem fata parintilor cand tot ce vrei este sa fugi de sub acoperisul lor. Dar depinzi atat financiar cat si emotional de ei. Ai vrea sa ii schimbi dar nu ai cum, ai vrea sa le vorbesti, dar stii ca nu te vor asculta si vor interpreta lucrurile asa cum vor ei.

Le reprosezi multe lucruri insa ei, in loc sa te inteleaga, te pedepsesc. Tot ce vrei uneori este sa nu mai fii nevoita sa dai nici un fel de explicatie cu privire la unde, cine, ce si de ce. Ai vrea sa ai puterea de alegere si sa fii tu singura stapanul tau.

Pentru ca acest lucru sa se intample intai trebuie sa muncesti destul de mult pentru a fi independenta financiar si in acelasi timp sa fii alaturi de parintii tai pentru ca si ei au nevoie de tine.

Nu e usor sa vezi un copil de marimea a trei palme care acum se inalta in fata ta trecand bine peste un metru si mai are pe deasupra si atitudine. Nu te grabi sa cresti mare, pentru ca desi pare ca e o lume extrem de minunata, e plina de responsabilitati si consecinte carora va trebui sa le faci singura fata, se duc momentele in care principala ta problema era ca te simteai prea confortabila si te plictiseai asteptand ca mama sa pregateasca masa.

Vorbeste cu parintii tai chiar daca ei par ca nu inteleg, nu te da batuta din prima, vorbeste pana cand te faci inteleasa. Ca parinte este necesar sa faci compromisuri, si sa iti impui sa nu spui “nu ai voie”, e dificil dar uneori prea multa protectie nu e atat de binevenita pe cat ai crede. Nu putem sa ne tinem copii intr-o bula protectoare toata viata.

Copilul trebuie sa greseasca si trebuie sa experimenteze tocmai pentru a putea da piept cu lumea, pentru a-si putea forma o proprie personalitate suficient de puternica inca sa se poata tina pe ambele picioare fara sa fie nevoit sa fuga sub fustele mamei de fiecare data cand e un pericol.

Datoria parintilor este sa transforme un bebelus intr-o persoana puternica, increzatoare, generoasa insa nu naiva, care sa stie sa se bucure de viata si in acelasi timp sa isi croiasca un drum prin ea alegand sa realizeze lucruri care il fac fericit si nu lucruri care sunt impuse de societate.

Dar cadoul cel mai mare pe care il pot oferi parintii este sa isi invete propriul copil sa iubeasca si sa se lase iubit, sa fie alaturi de el de fiecare data cand sufera si de fiecare data cand e fericit.

Acum nu spun ca trebuie sa oferi copilului libertate nemarginita, trebuie sa ii oferi spatiu atat cat sa poata creste si evolua, asta insemnand sa ai o permanenta comunicare cu el si uneori chiar sa il lasi sa iti spuna ce are pe suflet fara sa ii dai vreun raspuns inapoi.

Parintii sunt ca niste antrenori, sunt acolo cand te ridici, sunt acolo si cand cazi, impulsionandu-te sa incerci din nou, tipa, te cearta, si te supun uneori la “antrenamente” extenuante, dar asta pentru ca stiu ca poti oferi mult mai mult si vor sa scoata acel potential afara.

foto Northfoto