Aroma de cafea cubaneza
Aroma de cafea cubaneza

Uneori e greu sa spui „Nu” înainte de a sti daca asta e alegerea cea mai buna. E greu sa spui „Nu” pentru simplu fapt ca stii ca asa e moral si ca nu vrei sa îti complici viata inutil. Si totusi, ramâi mereu cu o umbra de regret pe care nu ti-l explici decât acceptând ca nu esti o fiinta ca toate celelalte. „Ce ar fi fost daca?” e întrebarea care te bântuie pâna când îti simti temerile tot mai diluate, într-un viitor în care acel „Nu” a fost, în fond, doar o frunza purtata de vânt.

Am spus „Nu” într-o dupa-amiaza târzie de vara, unui om pe care, desi abia îl cunoscusem, aveam sentimentul ca îl stiu de o viata. Venise parca dintr-o alta lume ca sa îmi tulbure mie, fiinta visatoare, ancorata cu forta într-un pragmatism stupid, obiceiurile pe care reusisem de ceva vreme sa mi le însusesc destul de bine. Aveam o viata obisnuita, frumoasa în banalitatea ei prozaica, cu rabufniri de romantism întârziat si nostalgii pe care le savuram pâna la ultima picatura de vis… când, deodata, a aparut aceasta fiinta stranie, amestec bizar de maturitate covârsitoare si inocenta întârziata prea mult într-un suflet neobisnuit cu rautatile lumii, prea pur si prea inofensiv.

Au fost suficiente câteva clipe subjugate de priviri încrucisate, amestecate în cuvinte rascolitoare, care mi-au facut (pentru a nu stiu câta oara) sufletul sa tremure. Omul acesta m-a facut sa ma regasesc pe mine într-un fel ciudat, pe care nu l-am constientizat pâna acum. A intrat în universul meu fara sa bata la porti si mi-a pus o oglinda imensa în fata sufletului meu încropit stângaci din cioburi lipite dupa fiecare tristete pe care am lasat-o sa ma bântuie. Mi-a aratat cum sunt eu – în cuvinte simple, fara prea multe ocolisuri – si mi-a spus, la fel de simplu, ca nu ma poate vedea altfel decât ca o bucata de suflet care îi completeaza propriul suflet. Asa, pur si simplu… fara alte introduceri. Mi-a rascolit câteva saptamâni din viata, încapatânându-se sa aspire la o iubire ideala care a prins contur în sufletul sau poate în mintea lui (nici azi nu stiu).

Într-una din zile i-am acceptat invitatia inofensiva la o cafea. Culmea, într-un local cu specific cubanez, pe lânga care trec zilnic si în care mi-am propus sa intru de nenumarate ori. Nu o facusem niciodata pâna atunci. Ne-am privit minute în sir, ca si cum ne vedeam atunci pentru prima data. A încetat deodata sa ma tachineze cu pledoariile pentru o iubire libera, absoluta. Mi-a spus ca pleaca. Într-un alt oras. La fel de „pur si simplu” cum mi-a intrat în viata, printr-o usa virtuala, într-o seara banala. Era o decizie profesionala, pe care a luat-o voluntar, înainte sa apar eu; cel putin asa sustinea. Desi nu îi împartasisem nicio clipa gândurile nebune referitoare la complementaritatea sufletelor noastre, ideea ca urma sa plece m-a rascolit brusc, ca si cum urma sa pierd o parte din mine. Am sorbit într-o tacere fortata picaturile de cafea cubaneza care as fi vrut sa nu se termine niciodata, desi nu îi suportam gustul prea puternic. Am simtit în privirea lui un amestec de regret, de orgoliu care statea la pânda, de satisfactie stupida ca si-a confirmat ipotezele absurde referitoare la capacitatea iubirii nemarturisite de a-i uni pe oameni oriunde s-ar afla ei.

Timpul s-a scurs în cele din urma, la fel si picaturile de cafea… A tinut sa ma conduca pâna în statia de autobuz, de parca ar fi stiut ca în locul acela prafuit si banal, urma sa cedez psihic si sa îi spun ceea ce asteptase zile în sir – sa îi arat macar un semn care sa îl faca sa stie ca e ceva mai mult decât ceea ce vroiam eu sa para. Pasii ni se pierdeau pe strada pustie, proaspat asfaltata, în zgomote difuze, acoperite de temperatura insuportabila. Autobuzul era deja acolo. Am urcat fara sa îi spun nimic si cu o ultima sfortare am îngânat niste banalitati stupide. Am scos în graba cartea de vizita pe care ne-o daduse chelnerul si i-am întins jumatate din ea. I-am parut patetica, probabil, mimând prost o scena de film siropos. M-am asezat într-un scaun si am ramas tintuita acolo pâna la capatul liniei, purtând cu mine tristetea din privirea albastra verzuie pe care am lasat-o acolo, în statia prafuita. Zile la rând mi-a venit în minte privirea aceea dezarmata, pierduta în teorii ale absolutului. Din când în când privesc jumatatea de carte de vizita si mi se face dor de cafeaua cubaneza… dar acum nu am cu cine sa o mai beau. Pentru simplul motiv ca atunci, demult, am spus „Nu” unei posibile iubiri .


Votul tau:
Autor: Anamaria Ghiban | Publicat: 18.12.2009 | Articol citit de 5707 de ori. Nota 5.00 din 16 voturi.
Adauga comentariul tau RSS Comentarii articol: Aroma de cafea cubaneza
Caractere disponibile: 500
E-Mail*
Nume



Daca ti-a placut articolul Aroma de cafea cubaneza, aboneaza-te la RSS-ul de Relatii :: Dragoste si Sex pentru a fi notificat cand mai apar articole asemanatoare sau aboneaza-te la newsletter-ul egirl.ro cu toate noutatile aparute pe site.

Let's blog about fashion» Plimbari in 4: In vizita la crama Lacerta

Plimbari in 4: In vizita la crama Lacerta
In ultima vreme ne-am tot nimerit in vizita la diferite crame, fie ele in Romania (Avincis), fie in Portugalia (in valea raului Douro) ori cele subterane din Republica Moldova. Si trebuie sa recunosc ... mai mult

Let's blog about fashion» ASIA in 2: Un weekend in Astana, Kazahstan

ASIA in 2: Un weekend in Astana, Kazahstan
Cand am formulat rezolutia de travel pe 2017, de a explora Asia, fie in calatorii in doi, fie impreuna cu copiii, in patru, primele destinatii la care ne-am gandit au fost popularele printre turisti t... mai mult

Let's blog about fashion» Pantofii saptamanii: Pisici si floricele

Pantofii saptamanii: Pisici si floricele
Daca tot trebuie sa accept inevitabilul, ca va veni vara si renunt la sandale, macar sa renunt pentru o pereche de cizme cu pisici si floricele, ca acestea ce poarta semnatura Camilla Elphick, o noua ... mai mult

Cum folosim tehnologia să rămânem conectați când tinerii pleacă de acasă?

Fie că este vorba despre un nou an la facultate, un loc nou de muncă sau un voiaj, când copiii și nepoții pleacă de acasă, părinții și bunicii rămân cu emoții, dorindu-ș... mai mult

Let's blog about fashion» Pantofii saptamanii: Mai e un pic de vara

Pantofii saptamanii: Mai e un pic de vara
Soare, mai colaboram un pic, da? Si mai ramanem in vara macar cateva saptamani... Sandale bicolore, de la Sergio Rossi, tare haioase si elegante in acelasi timp, disponibile pe outnet...Citeste in con... mai mult

Let's blog about fashion» La pas prin Bucuresti: Memorialul Holocaustului

La pas prin Bucuresti: Memorialul Holocaustului
Stiam demult de Memorialul Holocaustului, inaugurat in 2009 pe malul Dambovitei. Dar, desi trec de sute de ori pe luna cu masina pe acolo, de abia in aceasta vara, parte din planul meu de a explora lo... mai mult
Adele, vintage si delicat
Look-ul saptamanii a fost trimis de ecaterina_virgolici
Vine vara, bine imi pare, la Divertiland e sarbatoare! #Concurs!
Vine vara, bine imi pare, la Divertiland e sarbatoare! #Concurs!
Nu in fiecare weekend avem timp sa mergem la mare, si nici programul nu e intotdeauna...
Lansare "Prin cenusa de visuri"
Lansare "Prin cenusa de visuri"
Oana Arion si Editura Librex Publishing au deosebita placere de a va anunta lansarea...
Un eveniment frumos merita amintiri de inramat!
Un eveniment frumos merita amintiri de inramat!
Orice eveniment din viata noastra, merita imortalizat. Fie ca vorbim de nunta unui pr...
DOLIU în LITERATURA UNIVERSALĂ! Gabriel Garcia Marquez a MURIT!
DOLIU în LITERATURA UNIVERSALĂ! Gabriel Garcia Marquez a MURIT!
Scriitorul Gabriel Garcia Márquez, laureatul premiului Nobel pentru literatură pe 1982, a murit, joi...
CRBL îl MITUIEȘTE pe Connect-R la „România Dansează”
CRBL îl MITUIEȘTE pe Connect-R la „România Dansează”
Preselecţiile „România Dansează” se apropie de final pentru că duminică, de la 20:30, la Antena 1, e...
Andreea Marin le DEZVĂLUIE fanilor POFTICIOȘI rețeta COZONACULUI și a SARMALELOR de POST
Andreea Marin le DEZVĂLUIE fanilor POFTICIOȘI rețeta COZONACULUI și a SARMALELOR de POST
Chiar dacă a revenit la formele care au consacrat-o prin multa voință și restricții alimentare, Andr...
Alina Ilioi si-a lansat cartea: „Te iubesc pe nevazute
Alina Ilioi si-a lansat cartea: „Te iubesc pe nevazute"
Joi, 16 iunie, la Readers Cafe, a avut loc lansarea cărții ”Te iubesc pe nevăzute” scrisă de Alina Ilioi, blogger și...


tst
citite 24h
articole
Glam în fiecare zi, cu C-THRU Glam în fiecare zi, cu C-THRU
C-THRU revine cu provocarea ca fiecare dintre noi să facă o declarație...
Plimbari in 4: In vizita la crama Lacerta Plimbari in 4: In vizita la crama Lacerta
In ultima vreme ne-am tot nimerit in vizita la diferite crame, fie ele...
Pantofii saptamanii: Pisici si floricele Pantofii saptamanii: Pisici si floricele
Daca tot trebuie sa accept inevitabilul, ca va veni vara si renunt la ...
Plimbari in doi: In vizita la cramele Avincis Plimbari in doi: In vizita la cramele Avincis
Una din cele mai frumoase experiente de calatorii din Romania de anul ...




CAUTA PE EGIRL
Plimbari in 4: In vizita la crama Lacerta In ultima vreme ne-am tot nimerit in vizita la diferite crame, fie ele in Romania (Avincis), fie in Portugalia (in valea raului Douro) ori cele subter... mai mult

ASIA in 2: Un weekend in Astana, Kazahstan Cand am formulat rezolutia de travel pe 2017, de a explora Asia, fie in calatorii in doi, fie impreuna cu copiii, in patru, primele destinatii la care... mai mult

Pantofii saptamanii: Pisici si floricele Daca tot trebuie sa accept inevitabilul, ca va veni vara si renunt la sandale, macar sa renunt pentru o pereche de cizme cu pisici si floricele, ca ac... mai mult