A pune sub semnul întrebarii o astfel de problema mi se pare aproape inutil, pentru ca, oricât de pudici am fi, oricât de multe prejudecati am avea, oricât de inconfortabila ar parea ideea, sexul conteaza foarte mult într-o relatie. Evident, îmi asum de la bun început riscul de a-mi ridica în cap foarte multe persoane, care se vor grabi sa aduca argumente contra supozitiei pe care o fac. Sa nu uitam totusi ca fiecare percepe în mod diferit realitatea.

Am ajuns la astfel de reflectii pe marginea unor subiecte, care de obicei nu ma pasioneaza în mod explicit atunci când vreau sa îmi transform în cuvinte trairile, într-o perioada în care, fizic vorbind, ma aflam în plina criza. Prea mult stres cotidian, prea multe probleme de serviciu, prea putin timp pentru noi, prea, prea... totul la un nivel maxim. Si, dincolo de toate, prea putina apropiere...sau, dintr-o alta perspectiva, din ce în ce mai mare departare. Credeam ca lucrurile se repara de la sine, ca totul va reintra în normal odata cu eliberarea de banalitatile cotidiene, care stiam ca vor disparea odata cu venirea verii. Si totusi, dupa seri repetate în care singurul lucru pe care mi-l doream era sa simt perna sub cap si un deget alunecându-mi peste pleoapele întredeschise, a izbucnit furtuna. Frustrari, lipsa de dorinta, întrebari colaterale al caror raspuns posibil ar fi putut justifica purtarea mea detasata. La început ma enervam la reprosurile subtile ale iubitului meu. Orice cuvânt ma facea irascibila, orice aluzie la sex sau la lipsa lui nastea în mine monstri de platonism.

N-am realizat nimic din adevarata fata a lucrurilor decât într-o dimineata când iubitul meu a plecat devreme, fara sa ma trezeasca... Nu a raspuns la telefon decât târziu, spre amiaza. Stiam ca se petrece ceva si simteam ca îmi scapa printre degete firul povestii. „Tu îti dai seama cât de absenta esti în ultima vreme? Si stii cât poate sa doara... absenta?” Mi-am înghitit cuvintele si lacrimile care mi se îngramadisera sub pleoape. Atunci mi-am dat seama ca nu sexul în sine sau lipsa lui era problema, ci drumul lung pe care ma încapatânasem sa îl parcurg pâna la situatia în care ajunsesem.

u stiu cum am revenit la normalitate (exista oare normalitate?), probabil la fel de insesizabil ca atunci când m-am îndepartat de ea. Cert este ca pentru prima data am simtit ca un aspect pe care pâna atunci îl ignoram sau despre care credeam ca e firesc sa se petreaca de la sine are nevoie în permanenta de atentie. Poate ca nu întotdeauna conteaza cât, când, cum, unde se întâmpla, dar cert este ca, involuntar, sexul devine la un moment dat barometrul unei relatii, indicatorul care îti spune ca lucrurile sunt asa cum ar trebui sa fie... sau nu.

foto © Northfoto