Inima iti bate neincetat, o ascult, imi canta mereu, ii aud bataile, sunt ca notele de pe un portativ ce urca din ce in ce mai mult si simt inima mea inflorind alaturi de ea. Atingerea ta atat de fina imi face pielea sa tanjeasca dupa ea.

Mi-ai umplut fiecare fibra cu al tau simt, cu al tau gust, cu al tau miros. Nu pot privi cerul fara sa nu ma gandesc la privirea ta. Nu pot privi stelele fara sa nu-ti vad stralucirea ochilor. Nu pot sa nu simt picaturile de ploaie fara sa nu-ti simt atingerea lina a cuvintelor ce cad peste fiinta mea care suspina dupa a ta prezenta in sufletul ei.

O flacara aprinsa in sufletul meu, asta ai devenit. Si bate vant si e frig si ploua si-i rece, dar tu ramai acolo nestigherit si-mi zambesti si continui sa ma incalzesti, sa ma linistesti, sa ma sprijini si sa ma iubesti. As putea fugi, as putea sa ma ascund, as putea disparea, dar nu vreau sa fug daca nu tu ma alergi, nu vreau sa ma ascund daca nu as sti ca tu ai sa ma gasesti, nu as disparea daca tu nu ai dori asta.

Dragostea mea se poate masura, e atat de mare cate boabe de nisip se gasesc in desert, este atat de mare cate picaturi de apa sunt intr-un ocean. Si da, poate in a ta privire imi voi pierde sufletul, poate in ale tale brate imi voi pierde trupul, poate cu ale tale saruturi imi vei fura inima sau poate te voi iubi cu a mea fiinta si-ti voi oferi o parte din lumea mea, poate pentru o clipa iti voi oferi universul sau iti voi lua viata si o voi umple cu iubirea mea.