Uneori ma întreb care este sensul ascuns al unor gesturi pe care le facem aproape involuntar noi femeile. Ce logica bizara guverneaza toate pornirile noastre feministe, hipersensibile, mai curând mofturi stupide decât manifestari de sensibilitate. Afirmatie vaga, stiu, întrebare retorica aplicabila în nenumarate situatii. Dar...iata ilustrarea completa a doua ore de „stupizenie feminina” tipica...sau, ma rog, nu am gasit o sintagma mai potrivita....
Dupa-amiaza. Serviciu monoton, ca de obicei. (Cine a inventat orele de dupa-amiaza oare?). Astazi începe weekend-ul. Iubitul meu e liber, abia astept sa vina seara. Nu stiu ce sa fac – sa ma duc direct la el sau sa trec pe acasa, sa fac un dus...etc...chestii feminine. Îl sun. Îl întreb ce sa fac. Raspuns: „Faci cum vrei!”. Raspunsul tipic, pe care îl primesc de fiecare data când pun întrebari marunte fara obiect precis. Urmeaza o explozie de nervi (din partea mea evident), ton ridicat, telefoane închise si trântite si o hotarâre luata la nervi: în seara asta dorm la mine. Îl anunt de mareata decizie. Nici o reactie. Hmmm, asta ma nemultumeste si mai mult.