Cu ani în urma, când am vazut pentru prima data în realitate un cuplu de homosexuali, am avut o reactie bizara. Oamenii aceia mi-au inspirat mila. Nu stiam prea multe despre homosexualitate, pentru ca nu ma interesase niciodata subiectul în sine, desi lucrurile se întâmplau într-o vreme în care în România aceasta problema începuse sa fie din ce în ce mai discutata.

Intre timp mi-am explicat sentimentul pe care l-am avut atunci. Respectivii traiau o adevarata drama pentru ca îsi tinusera ascunse preferintele sexuale timp de mai multi ani, iar în momentul în care si le-au dezvaluit au fost marginalizati de colegi în moduri absolut vulgare, nedemne de o fiinta umana. Pentru mine erau aceeasi oameni pe care îi cunosteam din liceu si noul lor statut, afirmat cu acte în regula nu schimba cu nimic felul în care interactionam pe holurile facultatii sau la vreo petrecere. Nu mai stiu nimic de ei de destul timp si pentru mine a fost singura data când am meditat asupra mult discutatei teme. Dupa aceea am revenit la atitudinea pasiva de dinainte. În fond, atâta timp cât nu aveam nicio legatura cu subiectul nu vad de ce m-as fi aflat în treaba sa îl comentez.

De ceva timp însa, subiectele legate de homosexualitate au început sa devina agasante. Nu trece o saptamâna sa nu vad la televizor vreo emisiune stupida în care se face rating pe seama faptului ca invitatul este homosexual sau, dimpotriva, pe seama faptului ca se gasesc altii si mai destepti, sa huleasca homosexualitatea. Constat cu tristete, ca la aproape 20 de ani de la caderea comunismului, un subiect care în fond a existat de când lumea, revine obsedant în centrul atentiei, fara ca macar sa fie tratat cu seriozitate. Ma întreb de ce. Probabil din lipsa de alte subiecte picante sau poate pur si simplu din cauza ca mentalitatea noastra balcanica, amestec de traditionalism excesiv si anarhie conceptuala, nu e în stare sa dezbata o problema care în occident a capatat dimensiuni sociale. În fond, homosexualitatea, privita la un nivel elementar, este o chestiune pe care fiecare e liber sa o accepte sau nu, la fel ca fumatul sau ca purtatul cerceilor în nas sau, ca sa fim mai aproape de domeniu, preferinta unora pentru blonde sau roscate. Cel putin asa par sa stea lucrurile pentru omul simplu, care nu îsi bate capul sa cerceteze dincolo de aparente. El stie ca a fi homosexual este ceva anormal, împotriva legilor firii si asta îi este de ajuns ca sa devina un înversunat luptator împotriva homosexualilor. La polul opus se situeaza cei care devin partizani ai fenomenului, profitând evident de pe urma controverselor pe care le creeaza (si aici ma refer mai ales la presa). E mai „cool” sa ai un invitat homosexual la o emisiune, chiar daca asta nu are nicio legatura cu subiectul în sine.

Revolta care m-a apucat zilele trecute tocmai din cauza acestor laturi extreme ale perceperii fenomenului ca atare m-a facut sa ma informez putin din punct de vedere medical si psihologic. Am aflat ca exista mai multe cauze care determina homosexualitatea, toate formele ei fiind considerate devieri de la un comportament sexual normal. Unii se nasc cu tot felul de anomalii, de cele mai multe ori de natura psihica, iar homosexualitatea este pentru ei o povara; altii devin homosexuali din dorinta de a fi altfel sau o practica homosexualitatea pur si simplu ca pe un viciu, fara a simti nevoia sa o arate. Se poate discuta mult si bine pe aceasta tema, daca vrem sa fim onesti si sa spunem lucrurilor pe nume. Ceea ce nu înteleg este de ce e nevoie sa facem atâta caz de subiect, situându-ne într-o extrema sau în cealalta. Poti sa judeci un homosexual doar în momentul în care poti declara onest ca ai înteles de ce este homosexual, fara a face din asta o scuza stupida pentru a-l desfiinta ca om sau, dimpotriva, pentru a-i face o statuie pentru simplul fapt ca îsi afirma identitatea sexuala în gura mare. Cu alte cuvinte, o doza de echilibru si de luciditate în judecarea unui fenomen care oricum exista, indiferent de cât de mult suntem sau nu împotriva lui, ar fi solutia de bun simt. Cum din pacate bunul simt este adesea destul de rar la noi, homosexualitatea ramâne în continuare si dupa 20 de ani de libertate de exprimare, un subiect tabu, prost abordat.

foto © Northfoto