M-am intrebat adesea daca nu cumva greselile altora ne fac sa ne simtim atât de rau doar pentru ca nu stim cum sa acordam suficienta intelegere. Mi-e greu de fiecare data sa depasesc un moment dificil, mai ales in cuplu, tocmai pentru ca imi e imposibil sa ma pun in pielea celui care greseste, desi, la rându-mi, sunt convinsa ca gresesc de nenumarate ori. Cum facem oare sa putem cu adevarat ierta in iubire micile neintelegeri, fara a mai pierde timpul cu lamentatii inutile si cuvinte aruncate la nervi?
 
Intotdeauna mi-am spus ca fiecare cuplu isi are regulile proprii si a gasi modalitati de conveituire general valabile e la fel de greu ca si a spune ca fiecare iubire e la fel. Totusi, experienta unei iubiri te poate face sa realizezi ca desi diferite, unele situatii respecta anumite tipare, si tine doar de vointa proprie sa le anticipam efectele. 
 
Iubitul meu e tare incapatânat din fire. Pâna aici, probabil ca nimic nu e nou. Stiu insa, la fel cum poate fiecare femeie stie, ca orice idee preconceputa a unui barbat poate fi schimbata. Nu-i place sa pierdem timpul la cumparaturi, si de fiecare data când imi aminteste asta, simt ca greseste refuzând sa contribuie la treburi ce ne privesc, de fapt, pe amândoi. Am reusit in timp insa, sa-l iert pentru asta pentru ca n-as fi putut sa il schimb.
 
De fapt, aceasta e doar una dintre modalitatile prin care doi oameni isi pot ierta unul altuia diverse greseli. In schimb, nu uit niciodata sa-i amintesc ca exista o lege a compensatiei, si astfel scap adesea de alte indeletniciri mult mai neplacute ce altfel mi-ar fi ocupat timpul.
 
Apoi, e din cale-afara de dezordonat. N-am cum sa-l iert de fiecare data când rataceste lucruri, dar cu toate acestea, de cele mai multe ori o fac. Solutia mea – râsul. Nimic nu poate fi mai amuzant decât un barbat prins in capcana propriei dezordini, cautând cu disperare lucruri pe care le-am pus bine undeva, in speranta ca le va gasi fara probleme. Privirea amestecata cu zâmbete imi provoca mereu o stare de bine, si chiar daca stiu ca adesea am de suferit din pricina dezordinii lui, n-as schimba-o pe nimic.
 
In cele din urma, pedeapsa. Ca orice copil mare, barbatilor le place sa faca lucruri doar de dragul de a provoca o reactie. Iubitul meu nu face exceptie, si de fiecare data când stie ca un anume lucru m-ar putea supara, depune efort in a-l ascunde. Atunci e poate cel mai grav, caci greseala involuntara poate fi mult mai usor iertata decât cea voita. Totusi, când trece suficient timp pentru a-mi regasi echilibrul, il iert doar când stiu ca, asemeni copiilor, a fost pedepsit.
 
Desigur, sunt multe alte modalitati de iertare, si daca vrem vom gasi mereu una. Iubirea e totusi singura care ne face sa ne scurtam cautarea si de fiecare data când gresim n-ar strica poate sa ne amintim de ea mult mai mult.

foto Northfoto