Uneori e prea tarziu
Uneori e prea trziu

Ma întreb câteodata ce îi face pe oameni sa îsi doreasca sa revada fiinte pasagere, care le-au bulversat viata, în împrejurari bizare, peste care timpul si-a pus pecetea. De ce, atunci când se iveste, din senin, ocazia de a fi nostalgici, încercam sa retraim involuntar clipe pe care le-am îngropat adânc în suflet, clipe care revin instantaneu la suprafata si, pentru o clipa, ne fac sa reînviem un trecut de care se leaga suferinte pe care ne-am straduit sa le uitam.

M-a vizitat zilele trecute o veche prietena pe care întotdeauna am admirat-o pentru felul elegant în care a reusit sa treaca peste o deceptie sentimentala care pe mine m-ar fi darâmat complet. Cu ani în urma, omul pe care credea ca îl va iubi tot restul vietii a parasit-o în niste împrejurari stupide, tipice, în fond, pentru apucaturile carora multi dintre noi ne lasam prada uneori. A parasit-o pentru ca s-a îndragostit de cea mai buna prietena a ei de atunci care, la rândul ei, nu a ramas insensibila la sentimentele lui. Prietena mea a suferit cumplit pentru ca a trebuit sa faca fata unei duble tradari – a omului pe care îl iubea sincer si în palmele caruia îsi pusese sufletul si a fiintei careia îi împartasise o prietenie totala, neconditionata. Suferinta a fost cu atât mai mare cu cât lucrurile s-au petrecut sub ochii ei. O buna perioada de timp, cei doi i-au ascuns totul, iar modul stupid în care au lasat-o pe prietena mea sa afle de relatia lor a îndurerat-o si mai tare. Îmi amintesc cât de dezorientata se simtea atunci si cât de mult timp i-a trebuit ca sa îsi regaseasca încrederea în oameni si în sine.

Timpul a trecut însa peste toate suferintele, fiecare si-a vazut de propria viata si a acceptat ideea ca destinul ne poarta adesea pe cai nebanuite. A ramas însa, în sufletul fiecaruia, o pata întunecata a zilelor în care suferinta a trebuit sa pecetluiasca o noua iubire. Cei doi s-au casatorit, prietena mea, la rândul ei, si-a gasit marea iubire într-un alt om, care i-a aparut în cale exact în clipa în care credea ca totul e pierdut.

Dupa mult timp, cu totul întâmplator, s-a întâlnit de câteva ori cu fostul ei iubit. Si pentru ca destinul e uneori capricios, el nu era niciodata însotit de fosta ei prietena. La început nu au schimbat decât priviri – ea, indiferenta; el, ciudat, având parca o urma de regret sau de vinovatie. A trecut si peste asta. Ultima întâlnire s-a întâmplat însa într-un spatiu ciudat, atât de neutru, încât nimic din trecut parea sa nu le mai umbreasca prezenta. Privirile li s-au întretaiat într-o sala de asteptare a unui cabinet medical. Fiecare venise acolo pentru motive banale. S-au vazut fortati de împrejurari sa petreaca mai bine de jumatate de ora împreuna. A invitat-o la o cafea... asa, pur si simplu, ca si cum nimic din trecutul dureros nu existase vreodata. Pe moment, prietena mea, a simtit o revolta cumplita. Ar fi vrut sa îi spuna chiar si acum, dupa atâta timp, cât de mult a suferit atunci. I se parea însa inutil, pentru ca îi citea în privire un fel de vinovatie ciudata pe care el o purtase în suflet în toti acesti ani si de care ar fi vrut sa se elibereze acum printr-un gest reparatoriu. Sau poate ca era un simplu orgoliu masculin nascut din nevoia de a verifica daca fiinta pe care o parasise cu mult timp în urma mai pastra macar o farâma din iubirea nebuna pe care o nutrise pentru el. Nu stia daca sa accepte sau nu invitatia. L-a lasat singur în sala de asteptare, urmând sa îi raspunda dupa ce avea sa iasa din cabinet. Tot timpul cât a durat consultatia a avut în minte privirea lui încarcata de trecut. Când a iesit, l-a privit în ochi si a vazut ceea ce numai ea putea sa vada – un om trist, care facuse cândva o alegere proasta sub impulsul momentului si al dorintei de a trai viata la cote maxime. I-a zâmbit indiferent si i-a soptit peste umar: „Uneori e prea târziu...” A plecat apoi cu inima strânsa pentru ca stia ca în adâncul inimii îsi dorea sa retraiasca într-un fel trecutul – acea parte din el care o facuse cândva fericita. Era însa prea ancorata în prezent, iar suferinta pe care si-o sedimentase în suflet în toti acesti ani o maturizase într-un fel în care nu se asteptase vreodata.


Votul tau:
Autor: Anamaria Ghiban | Publicat: 15.01.2010 | Articol citit de 9403 de ori. Nota 4.52 din 23 voturi.
Adauga comentariul tau RSS Comentarii articol: Uneori e prea tarziu
Caractere disponibile: 500
E-Mail*
Nume



Fallen-Angel (Vineri, 05 Februarie 2010 15:45)
Este oare prea tarziu? Cateodata,as vrea din suflet sa cred chestia asta,chiar si acum dupa 8 luni de la despartirea noastra si plecarea lui din tara inca ma gandesc cu teama la ziua in care ne vom reintalni,mi-e teama de prorpriile mele reactii.As vrea sa am puterea sa-i spun intradevar ca 'Uneori este prea tarziu"
roxy (Duminică, 17 Ianuarie 2010 19:46)
da este adevarat...uneori chiar e prea tarziu...si oricat de mult am tine si am iubi persoana care ne-a inselat increderea nu dorim sa riscam o alta suferinta pentru cineva care chiar daca nu vrem sa recunoastem nu merita atentia noastra:(
cnicol (Duminică, 17 Ianuarie 2010 12:12)
Daca ne-am fi vazut intamplator,as fi acceptat invitatia din orgoliu,sa fiu eu cea care zice pas...mai tarziu.Insa prietena ta a avut o jumatate de ora sa vada in ce ape se scalda fosta iubire plus,satisfactia suprema,l-a lasat sa astepte raspunsul cat ea era in cabinet........deci ,din punctul meu de vedere s-a razbunat!E puerila atitudinea mea?
Lory (Vineri, 15 Ianuarie 2010 15:09)
Printr-o intmplare asemanatoare am trecut si eu recent.. cand la reintalnirea intamplatoare cu un "el" pe care nu-l uitasem,m-am incapatanat sa lupt impotriva destinului crud; am incercat sa sterg tradarea persoanei iubite in speranta ca lucrurile se schimbasera intre timp.Dar timpul nu le rezolva chiar intotdeauna pe toate.Firea nestatornica a acestuia si-a spus iar cuvantul.Ne-am despartit din nou...de data asta insa nu mai e drum de intoarcere. Intr-adevar,acum stiu ca uneori e prea tarziu...
 

Daca ti-a placut articolul Uneori e prea tarziu, aboneaza-te la RSS-ul de Relatii :: Dragoste si Sex pentru a fi notificat cand mai apar articole asemanatoare sau aboneaza-te la newsletter-ul egirl.ro cu toate noutatile aparute pe site.

Let's blog about fashion» Pantofii saptamanii: Pisici si floricele

Pantofii saptamanii: Pisici si floricele
Daca tot trebuie sa accept inevitabilul, ca va veni vara si renunt la sandale, macar sa renunt pentru o pereche de cizme cu pisici si floricele, ca acestea ce poarta semnatura Camilla Elphick, o noua ... mai mult

Cum folosim tehnologia să rămânem conectați când tinerii pleacă de acasă?

Fie că este vorba despre un nou an la facultate, un loc nou de muncă sau un voiaj, când copiii și nepoții pleacă de acasă, părinții și bunicii rămân cu emoții, dorindu-ș... mai mult

Let's blog about fashion» Pantofii saptamanii: Mai e un pic de vara

Pantofii saptamanii: Mai e un pic de vara
Soare, mai colaboram un pic, da? Si mai ramanem in vara macar cateva saptamani... Sandale bicolore, de la Sergio Rossi, tare haioase si elegante in acelasi timp, disponibile pe outnet...Citeste in con... mai mult

Let's blog about fashion» La pas prin Bucuresti: Memorialul Holocaustului

La pas prin Bucuresti: Memorialul Holocaustului
Stiam demult de Memorialul Holocaustului, inaugurat in 2009 pe malul Dambovitei. Dar, desi trec de sute de ori pe luna cu masina pe acolo, de abia in aceasta vara, parte din planul meu de a explora lo... mai mult

Let's blog about fashion» Plimbari in doi: In vizita la cramele Avincis

Plimbari in doi: In vizita la cramele Avincis
Una din cele mai frumoase experiente de calatorii din Romania de anul trecut a fost vizita la cramele Avincis, langa Dragasani (de care apuc sa povestesc de abia acum - asa e cand calatoresti mult, se... mai mult

Let's blog about fashion» Geanta saptamanii: Vremea cireselor

Geanta saptamanii: Vremea cireselor
A trecut vremea cireselor, insa pe o geanta simpatica (de la Marc by Marc Jacobs) le poti admira mereu... createSummaryAndThumb("summary11748...Citeste in continuare pe shopaholic.ro Articol oferit de... mai mult
Adele, vintage si delicat
Look-ul saptamanii a fost trimis de ecaterina_virgolici
Vine vara, bine imi pare, la Divertiland e sarbatoare! #Concurs!
Vine vara, bine imi pare, la Divertiland e sarbatoare! #Concurs!
Nu in fiecare weekend avem timp sa mergem la mare, si nici programul nu e intotdeauna...
Lansare "Prin cenusa de visuri"
Lansare "Prin cenusa de visuri"
Oana Arion si Editura Librex Publishing au deosebita placere de a va anunta lansarea...
Un eveniment frumos merita amintiri de inramat!
Un eveniment frumos merita amintiri de inramat!
Orice eveniment din viata noastra, merita imortalizat. Fie ca vorbim de nunta unui pr...
DOLIU în LITERATURA UNIVERSALĂ! Gabriel Garcia Marquez a MURIT!
DOLIU în LITERATURA UNIVERSALĂ! Gabriel Garcia Marquez a MURIT!
Scriitorul Gabriel Garcia Márquez, laureatul premiului Nobel pentru literatură pe 1982, a murit, joi...
CRBL îl MITUIEȘTE pe Connect-R la „România Dansează”
CRBL îl MITUIEȘTE pe Connect-R la „România Dansează”
Preselecţiile „România Dansează” se apropie de final pentru că duminică, de la 20:30, la Antena 1, e...
Andreea Marin le DEZVĂLUIE fanilor POFTICIOȘI rețeta COZONACULUI și a SARMALELOR de POST
Andreea Marin le DEZVĂLUIE fanilor POFTICIOȘI rețeta COZONACULUI și a SARMALELOR de POST
Chiar dacă a revenit la formele care au consacrat-o prin multa voință și restricții alimentare, Andr...
Alina Ilioi si-a lansat cartea: „Te iubesc pe nevazute
Alina Ilioi si-a lansat cartea: „Te iubesc pe nevazute"
Joi, 16 iunie, la Readers Cafe, a avut loc lansarea cărții ”Te iubesc pe nevăzute” scrisă de Alina Ilioi, blogger și...


tst
citite 24h
articole
Plimbari in doi prin muntii de nord ai Greciei: Metsovo Plimbari in doi prin muntii de nord ai Greciei: Metsovo
Pentru multi, Grecia este sinonima fie cu plaja in insule, fie cu vest...
O fuga la mare: Linistita plaja Agigea O fuga la mare: Linistita plaja Agigea
La doar cativa kilometri de Constanta si aglomerata Mamaia, si inainte...
Travel with kids: Superbul lac Garda si 5 orasele sarmante pe malul lui Travel with kids: Superbul lac Garda si 5 orasele sarmante pe malul lui
Cu superbul lac Garda, cel mai mare lac din Italia, am facut cunostint...
La pas prin Bucuresti: Strada Xenofon, singura strada in trepte sau singura cascada din oras? La pas prin Bucuresti: Strada Xenofon, singura strada in trepte sau singura cascada din oras?
Strada Xenofon, lunga de 100 de metri, are insa alte atribute care o f...




CAUTA PE EGIRL
Pantofii saptamanii: Pisici si floricele Daca tot trebuie sa accept inevitabilul, ca va veni vara si renunt la sandale, macar sa renunt pentru o pereche de cizme cu pisici si floricele, ca ac... mai mult

La pas prin Bucuresti: Memorialul Holocaustului Stiam demult de Memorialul Holocaustului, inaugurat in 2009 pe malul Dambovitei. Dar, desi trec de sute de ori pe luna cu masina pe acolo, de abia in ... mai mult

Pantofii saptamanii: Mai e un pic de vara Soare, mai colaboram un pic, da? Si mai ramanem in vara macar cateva saptamani... Sandale bicolore, de la Sergio Rossi, tare haioase si elegante in ac... mai mult