Uneori e prea tarziu
Uneori e prea trziu

Ma întreb câteodata ce îi face pe oameni sa îsi doreasca sa revada fiinte pasagere, care le-au bulversat viata, în împrejurari bizare, peste care timpul si-a pus pecetea. De ce, atunci când se iveste, din senin, ocazia de a fi nostalgici, încercam sa retraim involuntar clipe pe care le-am îngropat adânc în suflet, clipe care revin instantaneu la suprafata si, pentru o clipa, ne fac sa reînviem un trecut de care se leaga suferinte pe care ne-am straduit sa le uitam.

M-a vizitat zilele trecute o veche prietena pe care întotdeauna am admirat-o pentru felul elegant în care a reusit sa treaca peste o deceptie sentimentala care pe mine m-ar fi darâmat complet. Cu ani în urma, omul pe care credea ca îl va iubi tot restul vietii a parasit-o în niste împrejurari stupide, tipice, în fond, pentru apucaturile carora multi dintre noi ne lasam prada uneori. A parasit-o pentru ca s-a îndragostit de cea mai buna prietena a ei de atunci care, la rândul ei, nu a ramas insensibila la sentimentele lui. Prietena mea a suferit cumplit pentru ca a trebuit sa faca fata unei duble tradari – a omului pe care îl iubea sincer si în palmele caruia îsi pusese sufletul si a fiintei careia îi împartasise o prietenie totala, neconditionata. Suferinta a fost cu atât mai mare cu cât lucrurile s-au petrecut sub ochii ei. O buna perioada de timp, cei doi i-au ascuns totul, iar modul stupid în care au lasat-o pe prietena mea sa afle de relatia lor a îndurerat-o si mai tare. Îmi amintesc cât de dezorientata se simtea atunci si cât de mult timp i-a trebuit ca sa îsi regaseasca încrederea în oameni si în sine.

Timpul a trecut însa peste toate suferintele, fiecare si-a vazut de propria viata si a acceptat ideea ca destinul ne poarta adesea pe cai nebanuite. A ramas însa, în sufletul fiecaruia, o pata întunecata a zilelor în care suferinta a trebuit sa pecetluiasca o noua iubire. Cei doi s-au casatorit, prietena mea, la rândul ei, si-a gasit marea iubire într-un alt om, care i-a aparut în cale exact în clipa în care credea ca totul e pierdut.

Dupa mult timp, cu totul întâmplator, s-a întâlnit de câteva ori cu fostul ei iubit. Si pentru ca destinul e uneori capricios, el nu era niciodata însotit de fosta ei prietena. La început nu au schimbat decât priviri – ea, indiferenta; el, ciudat, având parca o urma de regret sau de vinovatie. A trecut si peste asta. Ultima întâlnire s-a întâmplat însa într-un spatiu ciudat, atât de neutru, încât nimic din trecut parea sa nu le mai umbreasca prezenta. Privirile li s-au întretaiat într-o sala de asteptare a unui cabinet medical. Fiecare venise acolo pentru motive banale. S-au vazut fortati de împrejurari sa petreaca mai bine de jumatate de ora împreuna. A invitat-o la o cafea... asa, pur si simplu, ca si cum nimic din trecutul dureros nu existase vreodata. Pe moment, prietena mea, a simtit o revolta cumplita. Ar fi vrut sa îi spuna chiar si acum, dupa atâta timp, cât de mult a suferit atunci. I se parea însa inutil, pentru ca îi citea în privire un fel de vinovatie ciudata pe care el o purtase în suflet în toti acesti ani si de care ar fi vrut sa se elibereze acum printr-un gest reparatoriu. Sau poate ca era un simplu orgoliu masculin nascut din nevoia de a verifica daca fiinta pe care o parasise cu mult timp în urma mai pastra macar o farâma din iubirea nebuna pe care o nutrise pentru el. Nu stia daca sa accepte sau nu invitatia. L-a lasat singur în sala de asteptare, urmând sa îi raspunda dupa ce avea sa iasa din cabinet. Tot timpul cât a durat consultatia a avut în minte privirea lui încarcata de trecut. Când a iesit, l-a privit în ochi si a vazut ceea ce numai ea putea sa vada – un om trist, care facuse cândva o alegere proasta sub impulsul momentului si al dorintei de a trai viata la cote maxime. I-a zâmbit indiferent si i-a soptit peste umar: „Uneori e prea târziu...” A plecat apoi cu inima strânsa pentru ca stia ca în adâncul inimii îsi dorea sa retraiasca într-un fel trecutul – acea parte din el care o facuse cândva fericita. Era însa prea ancorata în prezent, iar suferinta pe care si-o sedimentase în suflet în toti acesti ani o maturizase într-un fel în care nu se asteptase vreodata.


Votul tau:
Autor: Anamaria Ghiban | Publicat: 15.01.2010 | Articol citit de 9572 de ori. Nota 4.25 din 28 voturi.
RSS Comentarii articol: Uneori e prea tarziu
Daca ti-a placut articolul Uneori e prea tarziu, aboneaza-te la RSS-ul de Relatii :: Dragoste si Sex pentru a fi notificat cand mai apar articole asemanatoare sau aboneaza-te la newsletter-ul egirl.ro cu toate noutatile aparute pe site.

Let's blog about fashion» Hai Hui prin vecini: Reintoarcere in vremuri medievale in Visegrad, la Cotul Dunarii, in Ungaria

Hai Hui prin vecini: Reintoarcere in vremuri medievale in Visegrad, la Cotul Dunarii, in Ungaria
Un weekend pe la jumatatea lui mai l-am petrecut in Ungaria. Trebuie de la inceput sa spun ca prin Ungaria am trecut de zeci de ori, dar in afara de Budapesta (si un pic de Szeget in tranzit) nu vazus... mai mult

Iubirea propriului trup, lipsit de tabu-uri

In ultimii ani, gandirea, posibilitatile, formele de a ne bucura de vietile noastre au evolutat foarte mult. Avem posibilitatea sa ne simtim bine, sa ne bucuram de propriul corp si de propria libertate. A avea acces la informatie ... mai mult

Let's blog about fashion» La pas prin Bucuresti: Centrul Vechi de sus, la Pura Vida Skybar

La pas prin Bucuresti: Centrul Vechi de sus, la Pura Vida Skybar
Locul meu preferat de admirat Bucuresti-ul de sus este Linea/Closer to the moon, si vara la terasa si iarna in iglu-uri. Dar uneori am chef de un Aperol cu vedere la acoperisurile din Centrul Vechi, s... mai mult

Let's blog about fashion» 1 mai la mare: Cu copiii prin superbul Muntenegru

1 mai la mare: Cu copiii prin superbul Muntenegru
Muntenegru si coasta sa erau de multa multa vreme pe short list de dorinte europeene. Mai fusesem doar prin munti un pic, cu ocazia unei excursii aventuroase de rafting pe Tara. Dar lipsa zborului dir... mai mult

Servier lanseaza Cedraflon, prima sa crema premium pentru picioare grele

Servier, primul grup farmaceutic independent din Franța, anunță lansarea primei sale creme premium – Cedraflon. Aceasta combină principiile de ultimă oră din tehnologia polimerică, matricea 3D,... mai mult

Ce punem in troler pentru o vacanta relaxanta?

Ce punem in troler pentru o vacanta relaxanta?
Desi vremea se mai joaca cu rabdarea noastra, in mintea tuturor, vacanta este cea ce isi face loc. Ori la munte, ori la mare, ori imbinate cu siguranta ne dorim sa ne incarcam bateriile, sa ne simtim ... mai mult
CONCORDE OLD BUCHAREST HOTEL – CEL MAI NOU  HOTEL DIN CENTRUL VECHI AL BUCURESTIULUI
CONCORDE OLD BUCHAREST HOTEL – CEL MAI NOU HOTEL DIN CENTRUL VECHI AL BUCURESTIULUI
Daca te intrebi ce este Concorde Old Bucharest Hotel, afla ca inseamna confort de ult...
Seara de vara cu JAZZ la Sala Radio
Seara de vara cu JAZZ la Sala Radio
Joi, 14 iunie (19.00), trompetistul SEBASTIANBURNECI- solist al Big Band-ului Radio ...
Ion Caramitru recită Nichita Stănescu  în Săptămâna Internațională a Muzicii Noi
Ion Caramitru recită Nichita Stănescu în Săptămâna Internațională a Muzicii Noi
Săptămâna Internațională a Muzicii Noi (SIMN) aduce pe scenaSălii Radio un prog...
Alina Ilioi si-a lansat cartea: „Te iubesc pe nevazute
Alina Ilioi si-a lansat cartea: „Te iubesc pe nevazute"
Joi, 16 iunie, la Readers Cafe, a avut loc lansarea cărții ”Te iubesc pe nevăzute” scrisă de Alina Ilioi, blogger și...


tst
citite 24h
articole
Hai Hui prin vecini: Reintoarcere in vremuri medievale in Visegrad, la Cotul Dunarii, in Ungaria Hai Hui prin vecini: Reintoarcere in vremuri medievale in Visegrad, la Cotul Dunarii, in Ungaria
Un weekend pe la jumatatea lui mai l-am petrecut in Ungaria. Trebuie d...
La pas prin Bucuresti: Centrul Vechi de sus, la Pura Vida Skybar La pas prin Bucuresti: Centrul Vechi de sus, la Pura Vida Skybar
Locul meu preferat de admirat Bucuresti-ul de sus este Linea/Closer to...
1 mai la mare: Cu copiii prin superbul Muntenegru 1 mai la mare: Cu copiii prin superbul Muntenegru
Muntenegru si coasta sa erau de multa multa vreme pe short list de dor...
Vara, sezonul garderobei colorate Vara, sezonul garderobei colorate
Vara viata parca e mai frumoasa, este soare, ziua este mai lunga, petr...




CAUTA PE EGIRL
Hai Hui prin vecini: Reintoarcere in vremuri medievale in Visegrad, la Cotul Dunarii, in Ungaria Un weekend pe la jumatatea lui mai l-am petrecut in Ungaria. Trebuie de la inceput sa spun ca prin Ungaria am trecut de zeci de ori, dar in afara de B... mai mult

La pas prin Bucuresti: Centrul Vechi de sus, la Pura Vida Skybar Locul meu preferat de admirat Bucuresti-ul de sus este Linea/Closer to the moon, si vara la terasa si iarna in iglu-uri. Dar uneori am chef de un Aper... mai mult

1 mai la mare: Cu copiii prin superbul Muntenegru Muntenegru si coasta sa erau de multa multa vreme pe short list de dorinte europeene. Mai fusesem doar prin munti un pic, cu ocazia unei excursii aven... mai mult



pageTracker._setCustomVar(2, "category", "Relatii", 3); pageTracker._setCustomVar(3, "subcategory", "Dragoste si Sex", 3); pageTracker._setCustomVar(1, "month-year", "01-2010", 3); pageTracker._setCustomVar(4, "author", "Anamaria Ghiban", 3);