Adriana Bahmuţeanu: "Am fost la priveghi"

Adriana Bahmuţeanu a fost marţi seară la priveghi. Special pentru cititorii Libertăţii, ea descrie atmosfera care domnea in casa familiei Stoian, acolo unde apropiaţii şi-au luat rămas bun de la Ştefania, soţia manelistului Florin Salam, moartă duminică, la spitalul de Urgenţă Floreasca, după o intervenţie chirurgicală.

Intru pe Şoseaua Olteniţei. Lume multă, aglomeraţie, claxoane. La un moment dat se face o stradă mică pe dreapta, e un cartier nou de blocuri şi vile, după care se zăreşte un câmp plin de gunoaie. O străduţă îngustă, cât să treacă două maşini rase una lângă alta şi-o mulţime de curioşi tăcuţi ce stau în ploaia mocnită şi umedă, care cu copii în braţe, care cu sacoşe, care cu câte-o lumânare. După blocuri urmează o casă roşie şi-mi dau seama că mă apropii de vila lui Salam. Mulţimea devine din ce în ce mai vizibilă, coroanele se înşiruie pe gard, lumea tace, murmură, toţi vorbesc în şoaptă şi se simte miros de mititei şi de grătar. Se circulă greu, în poartă maşinile opresc una după alta, care mai de care mai pricopsită, cineva încearcă să mai dirijeze circulaţia, doi poliţişti timizi se învârt pe la intrare. Oamenii coboară din limuzine şi toţi vor să intre buluc în curte. “Staţi, pe rând”, zice un băiat de vreo doi metri, în costum negru, proţăpit la intrare. Sunt vreo cincişase bodyguarzi, parte din ei prieteni de familie, care-i cunosc pe cei care trebuie să intre şi care nu. “Fără camere, fără aparate foto, poftiţi pe aici”, mai zice unul din ei. Mă strecor cu greu prin poarta flancată, după ce-am dat jos coroanele din maşină, însoţită de o familie de impresari - mamă, tată şi fiu, ce-au venit pregătiţi pentru priveghi. Dintr-o dubă se descarcă cu o şi mai mare greutate o coroană imensă, cât o zi de post, urmează lăzi cu băuturi, tăvi cu mâncare, lumânări. “Ia şi tu, mamă, o lumânare şi aprinde-o la intrare, c-aşa-i obiceiul. Şi pune- ţi o aţă roşie la mână, că eşti gravidă şi aşa-i mai bine pentru ăla micu’”, îmi zice femeia cu care intrasem. Pe lângă noi trec în continuare lăzi cu alimente, băuturi, pâine şi mă simt prost că n-am adus măcar o tavă cu plăcinte. În curte, sub un cort, e amenajat un şir de mese tăcute şi sumbre, la fel ca şi oamenii care stau la ele. Nu recunosc pe nimeni, probabil sunt rude sau prieteni de familie.

“Aşa-i la noi, la ţigani, fiecare vine cu câte ceva şi se face priveghi zi şi noapte până se îngroapă mortul”. Se mai şi cântă, dar numai de supărare, şi prin mulţime recunosc deja figuri de manelişti încercănaţi si resemnaţi: Jean de la Craiova, Liviu Puştiu şi alţii. Se vorbeşte în şoaptă. În şoaptă întreb şi eu, pierdută deja, pe unde mergem. “Haideţi în casă, s-o vedeţi pe Fănica, frumoasă e, parcă zâmbeşte”. Ne pomenim că trecem pragul luaţi de val. Şi în casă se vorbeşte tot în şoaptă. Pe nişte canapele stau în cerc mai multe persoane, în mijlocul cărora îl văd pe Florin Salam. Stă pierdut, privind aiurea prin oameni ca prin sticlă şi aproape că nu i se mai văd ochii, înfundaţi în orbitele umflate de plâns. Lângă el, Adi Minune încearcă să-l îmbărbăteze. Încep să recunosc figurile, cele mai multe familiare din lumea showbizului, impresari, artişti. Într-un colţ o zăresc şi pe Daniela Gyorfi, tumefiată de plâns, cu o batistă la nas. Cineva zice pe o voce mai hotărâtă că toată lumea trebuie să fie acum lângă Florin, să-l susţină, că i-au rămas doi copii de crescut. “Săracu’, zice femeia de lângă mine, păcat de copilaşii ăia, c-au rămas fără mamă şi el e terminat de durere, nu ştiu ce-o să facă”. Casa se umple de alte şi alte figuri. Curtea, la fel. Cineva de la intrare încearcă să ţină ordine: “Nu mai intră nimeni o jumătate de oră, nu mai e loc, vă rugăm să ne înţelegeţi... nu se poate”. Mă îndrept spre ieşire. Dumnezeu s-o ierte!

Florin Salam: "De ce să mai trăiesc" Lui Florin i s-a făcut rău de mai multe ori. Duminică seara, când Fănica a fost adusă acasă, a leşinat şi a fost chemată Salvarea. Se pare că a făcut un blocaj psihic, de durere. Parcă e alt om, nu vede, nu aude. Are lacrimi în ochi şi repetă ca pentru sine: “Ce fac eu aici, pentru ce mai trăiesc, nu mai vreau să trăiesc”. Când pleacă de lângă coşciug, merge cu greu spre corturile din curte. N-a mâncat nimic de trei zile. Îmbrăcată cu blugi
Fănica a fost îmbrăcată cu blugi şi într-o bluză colorată. Lângă ea, în coşciug, se afla o gentuţă elegantă, împodobită cu cristale Swarovski, în care apropiaţii spun că au fost puse obiectele preferate, pe care să le aibă cu ea şi pe lumea cealaltă. Sicriul a fost înconjurat de postere cu fotografiile ei de la nuntă, mari până-n tavan. “Frumoasă mai era”, zice iar femeia cu care venisem. “Ia şi aprinde lumânarea şi zi «Dumnezeu s-o ierte!», c-a murit de tânără, săraca. Nici n-au mai apucat s-o îmbrace, că a fost prea târziu, înţepenise şi le-a fost frică să nu-i rupă ceva”. Coroană de trei metri din partea lui Adi Minune

Adi Minune, cel care le-a fost şi naş de cununie celor doi, nu s-a dezlipit de Florin Salam nici un moment, încă de la spital. Ieri după-amiază, la vila familiei Stoian a fost adusă o coroană imensă, din garoafe roşii. Avea aproape trei metri şi era din partea lui Adi Minune şi a soţiei lui, Cati. Citeşte şi "Ştefania plânsă de mii de oameni"