EXCLUSIV EVZ. Românul care are mai mulți fani decât Inna. A spart topurile muzicale în China. Milioane de chinezi plâng pe melodiile lui| VIDEO

Autor:  Ciprian Radavoi

Maramureșeanul Mugur Ciubăncan e artistul pop care se bucură de un succes incredibil în China, cântând în mandarină. Tânărul de 30 de ani a vorbit pentru EVZ despre succes, proiecte și emoții, odată cu Noul An Chinezesc.

În 2000, Mugur Ciubăncan avea doar 18 ani și vizita China pentru prima oară. Înregistrase deja două albume în România. El a ales câteva piese şi apoi a memorat fonetic şi versurile lor, deşi nu înțelegea o boabă de chineză, iar pronunţia sa nu era deloc exemplară.

Cu ajutorul unor prieteni, el a susținut câteva concerte în China și la unul dintre acestea a fost remarcat de Bo Xilai, pe atunci primarul oraşului Dalian, care i-a apreciat curajul de a se aventura în necunoscut și l-a invitat să mai stea în China și să participe la festivalul costumelor tradiționale. Ciubăncan a refuzat și a revenit în România, dar Bo Xilai l-a invitat înapoi în 2001 și până la urmă a participat la un concurs muzical, "Songs of Our Land".

Din 2.000 de înscriși, Mugur este cel care a câștigat medalia de aur, cu interpretarea temei dintr-un serial chinezesc foarte popular la acea vreme. S-a decis să rămână în China și să activeze sub pseudonimul Weihua, în timp ce show-urile televizate la care apare au audiențe de sute de milioane de telespectatori. A cântat pentru preşedintele chinez Hu Jintao, pentru premierul Wen Jiabao şi la petrecerile organizate de Ambasada română de la Beijing pentru parlamentarii şi oamenii de afaceri români care vizitau China.

EVZ: Mugur, ce înseamnă Wei Hua, numele tău chinezesc? De fapt, de ce ți-ai luat un nume chinezesc?

Mugur Ciubăncan: Mi l-a dat o cântăreață celebră, când am câștigat concursul care m-a lansat ca artist aici, în 2001. Cum aș fi putut să am succes cu un nume pe care fanii chinezi nu-l puteau pronunța? Wei Hua ar însemna ceva gen Puterea Chinei, sau Viva China. De altfel, chinezii își iau și ei, când interacționează cu europeni, nume europene simple, ca să poată fi apelați – e o adaptare la mediul în care activezi, necesara într-o țară cu limbaj atât de diferit.

Trebuie că au fost momente teribil de grele, anii aceia de început. E greu oricum să fii emigrant, darămite la capătul lumii, într-o cultură atât de diferită.

Câtuși de puțin. Am beneficiat din plin de imaginea bună pe care o avea România aici. Ei sunt calzi și respectuoși cu toată lumea care le vizitează țara, dar pentru români au parcă un plus – știi că am întâlnit aici oameni care își aminteau filme precum "Ultima frontieră a morții", "Pistruiatul" sau "Ștefan cel Mare"? Contactele culturale de pe vremuri au lăsat urme adânci în mentalul colectiv, România e încă "țara prietenă". Pe urmă, au fost prietenii chinezi, cei pe care mi-i făcusem încă din București, dar și prieteni noi, care nu m-au dezamăgit niciodată și m-au ajutat să mă simt repede acasă în noua mea țară.

Citiți mâine în ediția tipărită a EVZ și, de la miezul nopții, pe www.evz.ro, interviul integral cu Mugur Ciubăncan, în care acesta vorbește despre sentimentele sale legate de România, despre concertele susținute pe un stadion de 100.000 de locuri plin-ochi și despre lansarea în actorie.