Tudor Chirilă: "P***a femeii de Dorobanţi nu cunoaşte decât frecarea"

Tudor Chirilă a postat ieri, pe pagina sa personală cateva motive pentru care NU iubeşte femeile de Dorobanţi. Argumentele sunt menite să contureze un portret-robot al femeii care frecventeză cafenele din cea mai fiţoasă zonă a Capitalei. Artistul s-a inspirat din cartea lui Mircea Cărtărescu, "De ce iubim femeile?" şi şi-a intitulat sugestiv postarea "De ce nu iubim femeile de Dorobanţi?".

"De ce nu iubim femeile de Dorobanţi? Pentru că totul este afişat ca pe un galantar dintr-o piaţă de fructe. Tzâtzele, la vedere, umflate artificial, cu sfârcurile luptând să iasă la suprafaţa tricoului îndoielnic. Cu bucile înfăşurate strâns în blugii cu două numere mai mici şi picioarele înfipte în cizme cu tocuri înalte."

Chirilă vorbeşte despre superficialitatea şi vulgaritatea acestor femei, despre lipsa de mister, conversaţiile sacadate, goana după bani şi sexul mecanic.

"Femeile de Dorobanţi n-au poveşti de spus. Nu sunt nici măcar "cărţi deschise". Ele sunt nişte condici de reclamaţie pe caiete dictando. Vii, semnezi şi pleci. Sânii lor nu par să se mai înfioare. Ei privesc lumea sfidător şi miros a cauciuc ars. Buzele răspândesc miros de bani şi sărută în ritmul plescăitului de gumă de mestecat.

Femeile de Dorobanti aşteaptă zi şi noapte acelaşi destin: o cafea, câteva schimburi de cuvinte, mereu aceleaşi, momentul plictisitor al sexului şi gloria de câteva săptămâni a locului din dreapta într-o maşină de lux. Pxxxa femeii de Dorobanţi nu cunoaşte decât frecarea. Ea nu e parte din Fiinţa femeii. E doar un mecanism. Nu este iubită. Nu este venerată, adorată. Buzele barbatului n-o vor confunda niciodată cu buzele femeii iubite, acoperind-o cu sărutari tandre. Nu va cunoaşte niciodată fierbinţeala limbii unui bărbat care uită de sine. Prin însăşi natura ei Femeia de Dorobanţi nu te poate face să uiţi de tine. Este un trofeu menit să gâdile orgoliul vânătorului. Atât.", a conchis artistul pe blogul personal.